A Kassák Múzeum kiállítási katalógusai, kisebb kiadványai

Lajos Kassák / román nyelvű

lancu. Numärul continea çi alte douä materiale româneçti: articolul lui László Salamon despre Arghezi çi Beniuc çi poezia lui Francise Päcurariu, intitulatä „Searä de primävarä". în anul 1947, la 28 octombrie se prezintä la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. piesa lui Kassák: ,,§i a cälcat pragul" (És átlépte a küszöböt). Tot în acest an, Emil Giurgiuca în antologia sa „Culegere din lirica maghiarä" publica poezia lui Kassák „Pom întlorit, iarna". Despre reînvierea relatiei eu avangardiçtii bucureçteni nu putea fi vorba; semnalele erau îngrijorâtoare. Sosit la Bucureçti în 1947, eu o delegatie oficialà, Aladár Tamás, deçi încearcâ de mai multe ori, este împiedicat sä se întâlneascâ eu Ion Vinea. Fostul redactor al „Contimporanului" era considérât în noua societate un scriitor stigmatizat, interzis aparitiei publice, lancu piecase în sträinätate, dupä un pogrom, în 1941. Din 1949 çi Kassák este nevoit sä intre într-un exil interior. La sfârçitul acestei epoci grele, noua întâlnire eu Tzara a însemnat începutul dizolvärii singurätätii çi izolárii, întârirea sentimentului încrederii çi sperantei. Ca loc initial al întâlnirii era desemnat clubul Societätii Scriitorilor Maghiari. Kassák n-a putut participa la aceastä receptie din cauza bolii. l-a adresat lui Tzara salutul sâu printr-o scrisoare. Atunci, Tzara l-a vizitat a doua zi pe Kassák. Amänunte despre atmosfera acestei întâlniri ne oferá Kassák în jurnalul sâu intitulât „Claia de fán". La sfârçitul relatärii sale, putem citi urmätoarele: „Este sigur cä dupä multi, multi ani nu a mai fost în jurul meu un aer atât de oxigenat, çi atât de promitätor viitorul, ca în aceastä dupä amiazä prelungitä în noapte." în 1959 Tzara devine membru al comitetului de pregätire al expozitiei lui Kassák la Paris, în compania lui Arp, Sonia Delaunay, Etienne Hajdu, Le Corbusier, Seuphor çi a altora. Prin scrisoarea de invitatie pe care a trimis-o, a contribuit la invitarea prietenului çi confratelui sâu maghiar, ca oaspete al PEN-Clubului francez. Autoritäre maghiare sub pretextul „caracterului operelor sale", nu îngâduie lui Kassák sä fie prezent la vernisaj. Cälätoria a putut avea loc în 1961. Reîntâlnirea eu Tzara este evocatä de sotia lui Kassák: "Am fost invitati la una din restaurantele-pivnite elegante din Rue de Seine de cätre Victor Vasarely. Consumäm din »cornul abundentei«, dar §i aici Kassák rämäne Kassák. I se adreseazä astfei lui Tzara: Domnule, eu ce te ocupi acum? - Cu literatura trubadurilor. - §i ce ai fi zis daeä cineva de la Cabaret Voltaire ti-ar fi spus acelaçi lucru în 1915? - L-aç fi scuipat. §i cu Vicor Hugo nu te ocupi ? - Vicor Hugo strigä Tzara, este o hártie igienicä. §i cum urla, iar mesele la acest restaurant erau foarte aproape, toatà lumea - auzind aceastä declaratie çoeantâ - a izbucnit un râs räsunätor." La sfârçitul anilor 1940 Kassák era practic un poet necunoscut în Románia. Cei care dirijau politica culturalä, daeä çtiau în general ceva despre el, pe baza pärerilor apärute în „Korunk", începând cu anul 1931, îl considerau suspect din punct de vedere politic çi un creator dubios. Destinul çi activitatea sa puteau fi urmärite, chiar de profesioniçtii literaturii, doar din câteva numere aie revistei „Élet és Irodalom" çi „Kortárs", aflate în bibliotecile publice. Este semnificativ pentru uitarea çi necunoaçterea sa, cä Petre Pascu, traducätorul çi admiratorul de mai târziu al lui Kassák, pânâ la începutul anilor 1960, nici n-a auzit numele poetului, care tràia la Budapesta. Sub influenta lui Zoltán Franyó çi Aurel Buteanu §i ascultând convorbirile lor a început sä se intereseze în privinta lui Kassák. Informatiile lui Buteanu proveneau încâ din anii 1920. Ca membru al cercului de prieteni ai lui Vinea a recunoscut importante lui Kassák. Stimulât de antologia alcätuitä de revista „Élet és Irodalom", cu prilejul împlinirii vârstei de 75 de ani ai lui Kassák, scrie o scrisoare de prezentare la Budapesta. Méliusz, îi scrie în schimb, aflánd din poezia publicatä de aceastä revistä (Salonul 23), cä maestrul çi partenerul sâu polemic de odinioaràeste bolnav. Din anul 1962 începe o concurentä interesantâîntre cei trei scriitori din Románia. Méliusz încearcâ sä editeze în limba maghiarä poeziile lui Kassák la „Editura pentru Literaturä" din Bucureçti, iar Buteanu çi Pascu se sträduiau sä alcätuiascä un volum în limba românâ. La început chiar çi publicarea unei traduceri era o sarcinä ce necesita multe diligente çi rábdare, din partea lui Pascu çi Buteanu. Revistele literare româneçti, în prezentarea modernitàtii poetice, traduceau cu preeädere poeti vest-europeni, mai aies francezi. A fost considérât un succès faptul cä în numärul din ianuarie al revistei „Secolul XX" au apärut douä poezii de Kassák în traducerea lui Buteanu, redactia publicând çi o scurtä prezentare, datoratä acestuia. Peste douä luni s-a petrecut un eveniment care a trezit un interes mai accentuat. în aprilie a fost prezentat filmul „Pämäntul îngerilor" (Angyalföld). Transpunerea cinematograficà a romanului lui Kassák, premiat cu Marele Premiu la Mar del Plata (Argentina) a rulat cu sáli arhipline la cinematograful „Elena Pavel", bucurându-se de un mare succès profesional. în august, exemplare din volumul de poeme aie lui Kassák, editat în limba franeezä la Bruxelles au constituit o revelatie în rândurile cercului de scriitori din jurul lui Méliusz, Buteanu çi Pascu. în numárul din octombrie al revistei „Secolul XX", Pascu relateazä despre noul volum al lui Kassák apärut la Budapesta „Averea çi colectia mea de arme" (Vagyonom és fegyvertáram) ca çi despre amintirile scrise cu prilejul mortii lui Braque. în anul 1965 çi cititorii revistelor „Viata româneascâ" çi ,,0rizont" se puteau întjni cu numele çi poezia lui Kassák. „Viata româneascâ" a publicat în aprilie çi mai, în traducerea lui Pascu, câte o poezie de Kassák, iar „Orizont" publicä în traducerea lui Buteanu poezia lui Kassák, „Paris". Buteanu a fost çi traducätorul poeziei apärute peste un an în revista „Ateneu", „Ascult muzica lui Honegger" (Honegger zenéjét hallgatom). La sfârçitul lui 1965 Buteanu çi Pascu terminaserä de tradus poeziile pentru câte un volum, dar chiar çi situatia editiei în limba maghiarä, editie pornitä mult mai devreme, era încâ sub semnul întrebârii. Anul urmâtor aduce deplina reuçita. Evenimentul cei mai important l-a constituit introducerea numelui çi a activitàtii lui Kassák în manualele de literaturä pentru liceu aie çcolilor cu predare în limba maghiarä din Románia. în martié, la aniversarea celor 80 de ani ai poetului ia parte çi viata literara româneascâ. Méliusz îl omagiazä în revistele „Utunk" çi „Korunk", iar în „Gazeta literarä" acelaçi eveniment este consemnat prin publicarea a douä poezii, în traducerea lui Pascu. Se ia o hotârâre oficialà în privinta publicärii unui volum în limba maghiarä, în séria ,,Cele mai frumoase poezii" aie Editurii Tineretului çi devine posibilä editarea în aceeaçi serie a traducerilor elaborate de Buteanu. Ceea ce s-a petrecut apoi apartine deja postumitätii din Románia a lui Kassák. „Orizont" çi „Secolul XX" publicä în decembrie 1967 noi traduceri de Buteanu. La începutul lui 1968, în selectia çi cu prefata lui Méliusz apare sub titlul „Cele mai frumoase poezii aie lui Lajos Kassák" (Kassák Lajos legszebb versei) volumul ín limba maghiarä. în 1971 apare un volum din traducerile lui Buteanu, iar Ín 1980 la Editura Dacia sub titlul „Averea çi colectia mea de arme" volumul de poezii, traduse de Petre Pascu. ín anul 1983. Editura „Kriterion", publicä în limba maghiarä un volum de poezii alese ale lui Kassák, prefatatä de Vilmos Ágoston. Cititorii români se pot întâlni din ce în ce mai des cu numele lui Kassák în studiile consacrate istoriei avangârzii româneçti çi aie conexiunilor ei internationale. Ferenc Csaplár în româneçte de Gheorghe Vida