Jakó Zsigmond: Erdélyi okmánytár I. (1023-1300) (Magyar Országos Levéltár kiadványai, II. Forráskiadványok 26. Budapest, 1997)
CERCETAREA IZVORAELOR MEDIEVALE DIPLOMATICE ÎN TRANSILVANIA
PUBLICATII ROMÂNESTI DE IZVOARE DUPÄ 1918 Prefacerile intervenite în urma schimbärii de imperiu au provocat un serios regres în publicarea izvoarelor médiévale transilvane. Istoriografia româneasca, ajunsä în pozitie dominant!, multä vreme nu a stiut ce sä facä cu bogatul material arhivistic transilvan preluat; a arätat un interes mult mai redus decât înainte fatä de fructifîcarea lui stiintificä. Aceastä lipsä de interes este deosebit de suprinzätoare, mai aies în privinta izvoarelor diplomatice timpurii. Lucrul este dovedit de faptul cä în perioada dintre cele douä räzboaie cercetarea româneasca nu a contribut la editarea diplomelor médiévale transilvane cu nici o publicarte serioasä. Dupä terminarea celui de-al doilea räzboi mondial, în fine, s-a schimbat conceptia, care çi ín perioada de dupä 1918 se orienta — ca si pana atunci — dupä factorul etnic, si nu dupä cei teritorial, si în privinta publicärii izvoarelor. Acum, intentia este de a publica într-un singur corpus unitar íntregul material diplomarte vechi al tärii, indiferent daca documéntele sunt importante si cât sunt de importante sau lipsite de interes din punctul de vederé al istoriei poporului román. In 1951 s-a început publicarea diplomelor medievale referitoare la teritoriile de dincoace de Carpati ale României în Seria C din Documente privind istoria României (din 1977: Documenta Romaniae Histórica). In aceastä serie pana în 1994 au apärut zece volume cuprinzând documente din perioada 1075— 1370, ín majoritate preluate din matériáiul publicatiilor anterioare. Modul de editare ín primele sase volume ale seriéi a urmat exemplul románese practicat ín privinta textelor slavone si chirilice, adicä traducerea intégrala ín limba romana (traducere extinsä, deci, si asupra denumirilor de localitäti si nume de persoane). Editorii au facut exceptie numai cu unele diplome nepublicate sau cu cele considérate importante din punct de vedere románese. Acestea au fost publícate si ín latineste, ínsotite de facsímil, ín anexa volumelor. In acest procedeu, care ín privinta diplomelor latinesti era ceva neobisnuit si totodatä un regres fatä de practica romaneascä de dinainte, ín anul 1977, ín fine, intervine o schimbare fericitá (începând cu documéntele din 1351). De atunci, flecare diploma apare bilingv, adicä cu textul latinesc original si paralel cu traducerea ín romana. Tot de atunci, volumele cuprind si indici de materii si de nume. Volumele seriéi, editate din ce în ce mai íngrijit, cu mai multä acuratete, reprezintä un serios câçtig §i pentru medievistica transilvanä, cu toate cä o parte considerabilä a diplomelor nu se refera la Transilvania luatä în sens istoric, ci la asa-numitele Parti ale Ungariei (Partes regni Hungáriáé). Adunarea materialului seriéi în privinta diplomelor publícate poate fi calificar! completa, dar nu acelasi lucru se poate afirma despre cele nepublicate. Este ínsa regretabil cä aparitia volumelor acestui instrument de lucru util si indispensabil este tärägänatä, cu intervale mari, iar jumätatea din spatiul lor grafic este consumar! de traducerea intégrala a textelor. Având în vedere numärul mare al diplomelor transilvane inédite, cu acest mod de editare se prelungeste imprevizibil de mult documentarea cuvenit! a cercetârii evului mediu transilvan. Tot cu aceastä metodä bilingvä sunt editate diplomatarele teritoriale, initiate, in mod fericit, de cätre cercetätori mai tineri, cum sunt cei intoemit de Costin Fenesan (n. 1947) eu privire la Banat (Documente médiévale bänäfene. Timiçoara 1981) sau publicatia
