Jakó Zsigmond: Erdélyi okmánytár I. (1023-1300) (Magyar Országos Levéltár kiadványai, II. Forráskiadványok 26. Budapest, 1997)

CERCETAREA IZVORAELOR MEDIEVALE DIPLOMATICE ÎN TRANSILVANIA

— ca sa ilustrâm perceptibil dimensiunile ei. Deci: ín colectia lui Kemény József se gásesc originalele a 241 diplome médiévale, cele 13 volume din Diplomatarium Transsilvanicum cuprind copii a 392 texte dinainte de Mohács. La acestea se adàugâ 685 diplome în cele 13 volume din Supplementum Diplomatarii Transsilvanici. Marea întreprindere se încheie cu Appendix Diplomatarii Transsilvanici, în 21 de volume continând copia a 2241 diplome. Kemény a pregâtit deci spre publicare, însotindu-le în general cu note, în total 3318 diplome médiévale cuprinse în Diplomatarium, compus din 47 de volume. Este indiscutabil, deci, cá Kemény József a fost cei mai rodnic colectionar de izvoare al perioadei colectiilor manuscrise nu numai din Transilvania, ci din întreagâ stiintà maghiarâ istoricà, el depàçind si rezultatele scolii iezuite. Pe lîngà aceasta mai trebuie sâ avem în vedere faptul câ prin initierea Muzeului National Ardelean si donarea în folosul public al colectiei sale, adunatâ cu mari sacrificii matériáié, el a înfiintat si atelierul cei mai vechi al cercetârii istoriei din Transilvania —- atelier care tràieste si azi. Desi lui Kemény József îi revine un loe de frunte si printre istoricii contemporani, nu publicatiile sale, ci cele enumérate mai sus constituie opera sa durabilâ. Pe lîngà importante activitàtii de colectionar de izvoare istorice si fondator de institutie sunt nesemnificative falsificârile sale de diplome, facute din vanitate, din porniri de orgoliu parcà seniorial, dar cu care nu a pricinuit nici o pagubâ materialà nimânui, provocând însâ confuzii care persista si azi în cercetare. Desigur, dacá îi cântârim faptele, si acestea sunt de luat în seamâ, dar ele nu pot sà ne împiedice clarviziunea. Càci dacâ acestea le confruntàm cu ceea ce se aflà în cealaltà cumpànâ si care are o valentà ce dâinuie pânà azi, aceste metehne par pàcate de iertat si mult uitatc fatà de tôt ce a fàcut în favoarea cercetârii istorice transilvane prin crearea cadrului ei institucional. Colectia celor doi conti Kemény se aflà azi la Cluj, divizatâ în trei parti. Diplómele originale sunt pàstrate la Arhivele Statului si la Biblioteca Universitarà, iar copule cuprinse în volume format carte — la Biblioteca din Cluj a Academiei Romane. Numai volúntele IV si V din sus-amintita Collectanea diplomático-histórica se gâsesc la Biblioteca Academiei Maghiare de Stiinte, în Budapesta. Referitor la cele de mai sus v. KELEMEN LAJOS: AZ Erdélyi Múzeum-Egyesület története. Emlékkönyv. Kolozsvár 1909—1942. — VERESS ENDRE: Gróf Kemény József. In: EM 38/1933. — MÁLYUSZ ELEMÉR: Gróf Kemény József oklevélhamisítványai. In: LvtKözl 59/1988. CERCETAREA ROMÂNEASCÀ A IZVOARELOR ISTORICE ÎN PERIOADA COLECTIILOR MANUSCRISE La sfírsitul perioadei culegerilor manuscrise, un eveniment important îl constituie atasarea istoriografiei romane din Transilvania la fórmele moderne de cercetare a izvoarelor istorice. Conditiile ei prealabile au fost pregátite — ca urmare a unirii bisericesti — de formarea unei páturi de intelectual i romani instruiti ín scoli cu carácter occidental, de câstigarea de teren a cunoasterii limbii latine si a scrisului latinesc fatà de practica scrisului chirilic si în defavoarea orientàrii unilatérale bizantine ín cultura. Toate acestea au fàcut posibile formarea unei constiinte istorice proprii, precum si receptarea metodelor si