Jakó Zsigmond: Erdélyi okmánytár I. (1023-1300) (Magyar Országos Levéltár kiadványai, II. Forráskiadványok 26. Budapest, 1997)

CERCETAREA IZVORAELOR MEDIEVALE DIPLOMATICE ÎN TRANSILVANIA

aibâ accès la diplómele arhivei din Sibiu, pàstrate cu multa atentie. Prin intermediul patronului sau si prin cunostintele sale din rândurile magnatilor, i s-au deschis arhivele familiale, ecleziastice si institutionale de dincoace si dincolo de Piatra Craiului. Avea voie sa copieze acte la Alba Iulia, la Lelesz, Jászó, în arhiva Camerei Ungare çi la colectia de manuscrise a Bibliotecii Impériale. A avut voie sâ cerceteze la Pannonhalma, precum si posibilitatea sâ cunoascà arhivele din Slavonia, Biblioteca Marciana din Venetia, Ambrosiana din Milan, biblioteca princiarà din Parma, colectiile din Praga, Drezda si Göttingen. Teleki çi-a scutit protejatul de grijile existentiale, ca el sà-çi poatâ concentra tôt efortul asupra realizàrii planurilor sale çtiintifice. Ba çi mai mult: prin prestigiul sau social i-a promovat activ cercetârile. I-a asigurat, deci, lui Cornides niçte posibilitad de cercetare a izvoarelor pe care nici un contemporan nu le avea. Si Cornides a çtiut sâ fructifice aceste posibilitad. In anul 1787, când Cornides, neaçteptat, a încetat din viatà, în colectia sa manuscrisà, pe jumàtate chiar redactatà, se afla alcatuit într-un corpus diplomatarul Ungariei medievale cel mai sistematizat pânà atunci çi întocmit sub un control critic temeinic. Acest manuscris, împreunâ cu toate însemnàrile çi càrtile savantului secretar devenit prieten al sàu, a fost cumpàrat de Teleki József, spre a preveni risipirea — destin fatal de care au avut parte atâtea colectii anterioare. Moçtenirea savantà a lui Cornides, încorporatà în biblioteca din Pesta a familiei Teleki, dupa 1826 a intrat în proprietatea Academiei Maghiare de Stiinte, constituind çi pânà azi o stràlucità dovadà a nivelului modem al cercetàrii maghiare de izvoare în secolul al XVIII-lea. Acest Diplomatarium alcatuit de Cornides, în 12 volume a conservât în total textele a 1732 diplome médiévale, în copii autografe sau fàcute de altii. Spre norocul nostru, majoritatea diplomelor transilvane ni s-a pàstrat în copii îngrijite apartinând lui Cornides. Referitor la cele de mai sus v. F. CSANAK DÓRA: Két korszak határán. Budapest 1983. 443—454. ÎNCERCÀRI PENTRU INSTITUTIONALIZAREA CERCETÀRII IZVOARELOR ISTORICE în performanta realizatà de Cornides au avut un roi, fàrà îndoialà, încercàrile contemporane care vizau organizarea cercetàrii çtiintifice, a vietii literare çi spirituálé maghiare. Cu toate cà aceste încercàri s-au dovedit efemere, ele i-au scos pe cercetàtori din izolarea lor de mai înainte, au realizat legàturi între ei, fàcând astfel activitatea fiecàruia mai fructuoasà. In Transilvania, de la propunerea lui Bod Péter din anul 1760 începuse sà prindà ràdàcini ideea înfiintârii unei societâti a savantilor. în vederea realizàrii acestei idei a fàcut o încercare în 1785 episcopul romano-catolic Batthyány Ignác, apói Aranka György (1737—1817) ín 1791 eu Societatea Transilvanà pentru Editare de Manuscrise, iar ín 1793 prin ínfíintarea Societâtii Maghiare Transilvane pentru Cultivarea Limbii. Suntem ín perioada în care, fatà de latina, consideratà mai devreme limba exclusiva a çtiintelor, limbile nationale au cucerit peste tôt terén pentru literatura de specialitate. Experiméntele contemporane de organizare çtiintificà însà s-au stràduit, în primul rând, la extinderea sferei de folosire a limbii materne. Cu toate acestea, cercul lui Aranka culegea