Jakó Zsigmond: A kolozsmonostori konvent jegyzőkönyvei, 1289–1556 I. kötet. 1289–1484 (Magyar Országos Levéltár kiadványai, II. Forráskiadványok 17. Budapest, 1990)

A KOLOZSMONOSTORI APÁTSÁG ÉS HITELESHELYI JEGYZŐKÖNYVEI A SZEKULARIZÁCIÓIG

regelui a decis cine sá ajungá ín fruntea mánástirii sí a posesiunilor acesteia. Daca persoana respectivá a fost membru al Ordinului benedictin, el se numea abate, daca ínsá fácea parte dintr-un alt ordín, era preot mirean sau chiar persoana laicá, el se numea commendator sau gubernátor. Majoritatea celor ajunsi in fruntea abafiei de la Cluj-Mánástur proveneau de la curtea regalá, sau avuseserá mai ínainte relatii cu principalii conducátori politici; numai rareori ajungea ín aceastá functie un reprezentant al comunitáUi monahale locale. Abatia din Cluj-Mánástur si posesiunile apartinátoare au constituit o posibilitate de a urca treptele ierarhiei sociale doar pentru aceia care nu dispuneau de suficientá avere familialá pentru cáriéra politicá. Analiza stárii sociale a conducátorilor abatiei ne aratá cá, desi se gáseau printre ei si persoane provenite din ríndurile marii nobilimi, precum si din cele ale $áránimii, in majoritatea lor se recrutau din tagma nobilimii mijlocii si a orásenimii mai instárite. Fára índoialá, cáriéra lor a fost influen^atá si de studiile, de aptitudinile, de utilitatea lor politicá, dar cel purin in egalá másurá au intervenit elemente ca originea socialá, relafiile de familie sau de altá naturá. Se poate observa, mai ales incepind din secolul al XV-lea, cá potentaji care urmáreau márirea posesiunilor lor (de exemplu cei din familiile Albeni, Pongrácz), sau personalitáfi de excepjie care cládeau premeditat ascensiunea lor socialá si consolidarea pozi^iei dominante a familiei lor (de exemplu cei din familiile Polnar, Tomori), au íncercat sá foloseascá ín scopuri proprii considerabila for|á materialá pe care o reprezentau in Transilvania domeniile acestei abajii bogate. Unii conducátori ai abajiei au studiat si la universitá{i stráine, dar cultura majoritátii lor a fost la nivelul generál de atunci al páturii ecleziastice si laice feudale. Cu toate acestea ei au contribuit la propásirea culturii transilvane mai ales ca mecenaji de la care proveneau comenzi sau care protejau artele. Despre rezultatele impunátoare ale sacrificiilor lor matériáié considerabile ne oferá date concrete conscriptia din 1427 a odoarelor mánástirii, ce pot fi considerate drept opere de artá, a cárülor si a arhivei acesteia (Regestül nr. 24). Prápastia socialá imensá dintre conducátori si cálugárii de rind ce caracteriza Ordinul benedictin, se poate observa in generál si la Cluj-Mánástur. Recrutarea cálugárilor s-a fácut in cea mai mare parte din zonele ínvecinate cu abatia si mai ales din páturile sociale neprivilegiate, cu toate cá nu a lipsit din ríndul novicilor nici elementul nobiliar mai instant. Prin urmare, intrarea in Ordinul benedictin a oferit perspective ín primul rind copiilor din familiile de iobagi, de {árani liberi, de libertini, celor proveniti din tirguri si orase. Cu toate acestea ea oferea de cele mai multe ori posibilitatea unei ascensiuni sociale mai insemnate doar vlástarelor de familii nobile si de oráseni mai instári|i, fára sá-i lipseascá ínsá pe ceilatyi de traiul sigur, de o viafá fára griji. Intrucit Ordinul benedictin s-a impotmolit ín religiozitatea liturgicá ce a fost caracteristicá evului mediu timpuriu si pentru care nu era nevoie de o instruire mai deosebitá a membrilor sái, nici la Cluj-Mánástur nu s-a acordat aten^ie prea mare scolarizárii de grad superior a cálugárilor. Dintre acestia pot fi considerati mai instruiti cei ce au participat si la emiterea documentelor locului de adeverire, deoarece stiau sá scrie si au fost familiarizali cu limba latina si cu problemele fundamentalé de drept si administrafie. Cu toate cá, in secolele XI—XII, Ordinul benedictin si-a dobindit merite deosebite prin transplantarea ín Transilvania a culturii ecleziastice generálé europene latiné, ín evul mediu dezvoltat ímportanta sa culturalá a rámás mult ín urma asa-numitelor ordine cersetoare. Prin urmare, in zadar am dori sá aflám si intre membrii Conventului din Cluj-Mánástur, ín perioada evului mediu dezvoltat, savanji, scriitori, creatori intelectuali. Totusi, prin ráspindirea §tiin(;ei de carte, a practicii scrisului, a bibliofiliei, prin protejarea mestesugurilor si a artelor de ilustrare a cárjii, locuitorii abatiei au contribuit neintrerupt la ímbogáUrea culturii Transilvaniei. Separarea — prin „commenda" — a demnitá|ii de abate si a soartei considerabilei averi ce Unea de acesta de comunitatea cálugáreascá, a contribuit in ultimá instan^á la consolidarea intelectualitá|ii ecleziastice. Bunurile ecleziastice au devenit insá in curínd intre^inátoare si ale intelectualitátii laice in curs de apari{ie, cáci, incepind de la mijlocul secolului al XlV-lea, emiterea de documente de cátre locul de adeverire a fost efectuatá si la Cluj-Mánástur de cátre notari laici ínvá{.ati. Mai mult de jumátate din acestia proveneau din Clujul invecinat, din Cluj-Mánástur si din alte tirguri, fiind de origine tárani liberi, cu toate cá in cazul altor locuri de adeverire majoritatea notarilor se trágeau din rindul nobilimii mici si mijlocii. Ei veneau aici adeseori din locuri indepártate, ca dovadá cá instruirea a lárgit pentru cei cu studii aria geograficá a posibilitátilor de afirmare. De cele mai multe ori notarii au dobindit asa-numita culturá de dieci in scoli din {.ará, ceea ce i-a calificat sá activeze ín oricare din