Á. Varga László (szerk.): Ghidul Fondurilor şi Colecţiilor Arhivistice Privitoare la Transilvania Anterioare Anului 1918/1919 – 17. Arhivele Comitatelor Bichiş, Bihor, Cenad, Sătmar, Arhivele Districtului Chioar si Fonduri Arhivistice Păstrate în Alte Arhive din Ungaria. Repertoriu (Bukarest-Budapest, 2017)
Tartalom
nu beneficia de un spaţiu potrivit, astfel în 1725 adunarea generală comitatensă a hotărât că va avea grijă de arhivă şi în 1726 o parte a documentelor au fost aşezate în conservatoriul capitlului de Oradea, lăsând acestea în custodia canonicului Pál László. In 1729 au fost luate noi măsuri: documentele mai vechi au fost depuse la cetatea din Oradea, actele mai recente la primărie. Având în vedere că documentele, datorită conţinutului lor, aveau şi valoare juridică, s-a hotărât înregistrarea acestora. Lucrările de luarea în evidenţă s-au început în anul 1730 cu protocoalele de şedinţă, iar în 1731 s-a decis obligativitatea depunerii anuale a documentelor cu elenchusul lor la arhivă, de către funcţionarii comitatului. Cu toate acestea, în anul 1734 comitatul încă nu avea spaţiu potrivit pentru arhivă şi majoritatea documentelor a fost păstrată în casa prim notarului, care a primit autorizaţia de a construi din bugetul comitatului o cameră în scopul păstrării documentelor. In încăperea construită trebuia să păstreze „actele politice”, de fapt actele administrative şi documentele adunării generale. Planul probabil nu s-a finalizat, deoarece în anul 1738 comitatul a cumpărat o casă compusă din trei camere şi o cămară de la episcopul de Oradea, în scopul păstrării temporare a documentelor.18 în timpul domniei împărătesei Maria Tereza au fost emise mai multe dispoziţii şi ordonanţe referitoare la evaluarea şi ordonarea documentelor comitatense. Comitatul Bihor poate fi privit ca deschizător de drumuri în privinţa întocmirii indicelor alfabetice, lucrări începute în anul 1725, şi a avut grijă deosebită şi în ceea ce priveşte asigurarea condiţiilor bune de păstrare a documentelor. în 1760 adunarea generală a hotărât confecţionarea unor fişete cu sertare şi ulterior aici au fost păstrate protocoalele de şedinţă şi documentele, chiar dacă au fost folosite în continuare atât dulapurile, cât şi lăzile. Pentru protecţia documentelor, în 1769 s-a interzis intrarea în depozitul de arhivă a altor persoane, în afara celor care au gestionat documentele. în 1771 comitatul a cerut autorizaţie pentru construirea unui nou sediu. Conform planului, arhiva trebuia să fie aşezată la parterul clădirii etajate, într-o cameră mai mare cu trei ferestre, lângă poarta de intrare. (Mai târziu, după ridicarea sediului comitatului, finalizat în 1824, arhiva a fost depozitată în 5 camere şi registratorul primea o locuinţă cu două camere)19. Arhiva, fiind partea integrantă a aparatului administrativ comitatens, a fost subordonată adunării generale, dar executarea deciziilor referitoare la Arhivă a fost supravegheată de către vicecomite. în acelaşi timp şi Consiliul Locumtenenţial a urmărit evoluţia sa, de exemplu în anul 1773 a aprobat alegerea unui vicenotar. în timpul domniei lui Iosif al Il-lea, funcţia de vicenotar s-a transformat în funcţie de registrator iar în ultimele decenii ale secolului al 18-lea în arhivar. Primele măsuri în vederea ordonării documentelor în Comitatul Bihor au fost luate în anul 1725.20 înregistrarea documentelor a fost atribuită notarului şi a fost permisă antrenarea unui funcţionar asistent. Prima mare ordonare a arhivei a avut loc în anul 1773 sub îndrumarea lui János Thurzó. El nu a fost un arhivar calificat şi a ordonat documentele conform unor semne externe. A păstrat unitatea documentelor şi a protocoalelor adunării generale, ceea ce a avut rezultatul că, după întocmirea registrelor de evidenţă, actele dezbătute în şedinţe şi înregistrările din protocoalele de şedinţă au primit aceeaşi cote. Documentele au fost grupate în fascicole conform unei cantităţi stabilite, neţinând seamă de anii extremi ai acestora. în cadrul fascicolelor documentele au fost numerotate. Unităţile arhivistice grupate au fost păstrate în lăzi, dulapuri sau fişete cu sertare. Primele fascicole, nr. I şi II au cuprins actele dezbătute la şedinţele adunării generale în perioada 1693-1698. Până la 1719, numărul fascicolelor astfel ordonate a ajuns la cifra XII. Pe o perioadă mai scurtă Benedek Bota a continuat munca lui Thurzó, iar în 1777 Lipót Viser a preluat conducerea arhivei. Viser şi-a desfăşurat activitatea cu mare grijă, spre satisfacţia tuturor, şi a reuşit să finalizeze lucrările de fondare şi ordonare a documentelor în timp de 6 ani.21 A fondat documentele conform principiului provenienţei, grupând separat actele administrative, juridice şi economice. A reordonat documentele juridice, separând procesele civile şi penale şi a întocmit inventarele acestora. în scopul uşurării folosirii documentelor, a considerat că este foarte utilă elaborarea indicelor onomastic, toponimic, dar şi a indicelui tematic. Nu a reordonat documentele mai vechi, a întocmit doar indice pentru acestea. în 1785 a 18 ANU AJHB IV. B. 411/d. 3. fasc. 15/1739. 12 mai 1739. 19 ANU AJHB IV. B. 410/a. 3. 20 Denumirea primului index alfabetic a fost: Repertorium ex actis sedriarum civilium. 21 Jakó, Zsigmondi Viser Lipót értekezése a megyei levéltárak lajstromozásáról 1785-ből. (Concepţia lui Viser Lipót referitoare la luarea în evidenţă a documentelor în arhivele judeţene din 1785) In: Levéltári Közlemények 1957. 151-172. Autorul îl prezintă pe Viser ca cel mai calificat arhivist din aceea vreme care, pe lângă activitatea ştiinţifică net superioară, a reuşit să efectueze fondarea şi ordonarea documentelor. 146
