Á. Varga László (szerk.): Ghidul Fondurilor şi Colecţiilor Arhivistice Privitoare la Transilvania Anterioare Anului 1918/1919 – 17. Arhivele Comitatelor Bichiş, Bihor, Cenad, Sătmar, Arhivele Districtului Chioar si Fonduri Arhivistice Păstrate în Alte Arhive din Ungaria. Repertoriu (Bukarest-Budapest, 2017)

Tartalom

Arhiva Oraşului Debrecen

Bazele Arhivei Oraşului Debreţin reprezintă diplomele privilegiale şi contractele imobiliare emise în secolele al 14-15-lea. Izvoarele atestă existenţa şi funcţionarea unei în „cancelarii” în oraş, care emitea diplome în secolul al 15-lea3. Iniţial documentele au fost păstrate în „lada mare”, însă începând cu secolul al 16-lea a crescut semnificativ cantitatea documentelor administrative ale oraşului: pe lângă protocoale, au fost emise scrisori, socoteli, rapoarte, dări de seamă cu privire la posesiunile oraşului. în perioada creării lor, documentele probabil nu au fost ordonate potrivit vreunui criteriu. Lada mare în anul 1609 s-a umplut şi în secolul al 17- lea documentele au fost păstrate într-o încăpere care, până la 1705 a ajuns să fie arhiplină. Potrivit surselor unele colecţii, de ex. miscellaneae, în acest an deja au fost păstrate în „casa veche a oraşului”. Această sursă ne oferă informaţii privitoare şi la condiţiile de păstrare a documentelor, care au fost aşezate în cutii şi legate în mape.4 Din cauza situaţiei geografice specifice, oraşul Debreţin adeseori a fost punctul de trecere al trupelor turceşti, germane sau ale curuţilor şi aproape permanent cartierul acestor trupe pe timpul iernii, în protocoale sunt menţionate destul de des distrugerile provocate de armate asupra actelor şi protocoalelor.

începând cu anii 1700, locul de păstrare a documentelor mai vechi s-a separat de arhiva curentă şi a primit denumirea de „arhivă". în această perioadă responsabilul cu gestionarea documentelor era notarul, iar în anul 1722 a fost ales un registrator, funcţionar orăşenesc, având atribuţii de ordonare şi sistematizare a documentelor.5 Totuşi, gestionarea documentelor a rămas în continuare neglijată, inconsecventă. Prima ordonare mai importantă a avut loc în anul 1774. După acest an, ordonanţele guvernamentale, precum şi conceptele, respectiv rapoartele înaintate consiliului orăşenesc au fost înregistrate în registre. Pe parcursul ordonării, documentele juridice au fost separate de actele administrative. împărţirea a fost efectuată în baza dispoziţiilor comisarilor regali, scopul demersurilor fiind separarea documentelor cu caracter public de documentele secrete privitoare la drepturile şi posesiunile oraşului, de aşa-zisul archivum privatum - arhiva secretă sau arhiva privată.6 în 1785, Iosif al II-lea a emis o ordonanţă referitoare la ordonarea materialului arhivistic şi, paralel, a luat măsuri şi în ceea ce priveşte gestionarea documentelor. Astfel, în anul 1786 a fost prevăzută înregistrarea documentelor în registre de intrare-ieşire.

în perioada revoluţiei din 1848-1849, arhiva privată a oraşului a avut un rol important. Când guvernul s-a instalat în Debreţin, coroana maghiară a fost păstrată în arhiva oraşului, în apropierea primăriei unde s-a stabilit şi Kossuth Lajos. Aici au fost păstrate temporar în două lăzi de lemn steagurile honvezilor şi documentele comandamentului suprem al regiunii militare centrale. După înăbuşirea revoluţiei, oraşul a redobândit autonomia doar în 1867. în perioada neoabsolutistă arhivele orăşeneşti s-au confruntat în continuare cu vechile probleme: documente neordonate şi lipsă de spaţiu. Schimbări esenţiale nu au avut loc nici după reconcilierea austro-ungară. Arhivarul marcant al acestei perioade era Lajos Zoltai. El s-a angajat ca arhivar asistent în anul 1887, dar paralel cu această funcţie şi-a continuat activitatea ca muzeolog şi jurnalist.7

în anul 1915, conducerea oraşului a decis unificarea materialului arhivei secrete cu cea a arhivei publice şi a fost înfiinţată arhiva orăşenească unită.8 Herpay Gábor, cel care a publicat în anul 1916 regestele colecţiei de diplome a fost însărcinat cu ordonarea documentelor cu valoare istorică, fiind astfel asigurată pe termen lung cercetarea ştiinţifică a diplomelor.9

3 Csobán, Endre: Debrecen sz. kir. város levéltára. (Arhiva oraşului liber regesc Debreţin). Levéltári Közlemények 1928. 1.

4 „ ...cutiile păstrate în arhivă sunt rupte, scrisorile privindporţionările legate în mape, registrele cu impozite şi socoteli sunt împrăştiate, coperţile protocoalelor sunt rupte, unele chiar au dispărut. Ascunzişul interior a fost spart, cele două lăzi negre, în care au fost păstrate scrisorile, minutele vechi, au fost tăiate în bucăţi.” ANU AJHB IV. A. 1011/a. reg. 25.911.

5 ANU AJHB IV. A. 1011/a. reg. 31. 19 octombrie 1723.

6 Diferenţierea devine consecventă începând cu anul 1774.

7 ANU AJHB IV. B. 1403/a. 11. 163, 164.

8 ANU AJHB IV. B. 1403/a. 36. 57/1406. 28 ianuarie 1915.

9 Herpay, Gábor: Debrecen szab. kir. város levéltára diplomagyűjteményének regesztái (Regestele colecţiei de diplome a Arhivei oraşului liber regese Debreţin). Debreţin, 1916. 3-196.

142