Református Kollégium, Marosvásárhely, 1934, 1935
dus depe alle meleaguri unde poate a avut o situaţie mai comodă, iar punct de vedere material mai bună. Credincios acestei amintirii a muncit la liceul nostru având ca scop păstrea bunelor tradi'tü şi creşterea numelui său Ca profesor s a distins mai ales prin metoda sa foarte bună şi sigură; şi nu odată a părut tocmai din cauza aceasta prea sever şi meticulos. In fata acestor puţine — să zicem — scăderi stau laudele foştilor săi elevi, cari în baza pregătirii serioase pe care au dobândit-o dela el au putut face progrese minunate atât la universitatea, cât şi la politechnică Câte momente plăcute n a trăit el cu elevii săi, când după 10 25, sau 35 de ani de la absolvire s-au revăzut. Abia atunci s-a scos la iveală situata şcolară a foştilor săi elevi, dintre cari unii acum deţineau posturi de inaltă răspunde in stat Din „carnetele“ pe cari le păstra cu sfinţenie an de an încercatul dascăl făcea revelajii de multe ori hauzlii; ba câ la matematici cutare elev a fost acceptabil, dar la fizică slab, ba că la fizică mergea insă cu matematicele stătea rău, sau că cutare a copiat lucrarea după vecin s. a m. d. Toate acestea nu putea să le treacă cu vederea din respect pentru demnitatea liceului. Şi cum ar fi putut să la treacă .. doar atunci... precum adeseori a spunea nu mai era vrednic de stima şcolarilor săi. Ca om a fost calvinist convins, simplu şi prietenos După terminarea ocupajiunilor zilnice, — intre cari se anumără şi prepararea lecfiu- nilor pentru ziua viitoare, — pleca la plimbare, li plăceau plimbările odihnitoare, şi nu odată acestea se terminau cu conveniri plăcute. După eşirea sa la pensie şi-a aranjat o mică gospodărie intre cele 2 cimitre unde împreună cu inielegătoarea lui soţie au dus e viată mulţumită. Adeseori venea pe la şcoală să vadă ce mai este nou- mai ales la serbările şcolare era nelipsit, dar venea totdeuna. In curajă la muncă pe foştii săi colegi şi câteodată la despărţire picuri de lacrimi ii umezeau obrajii. In ultimul timp aproape tot timpul şi-l petrecea în casă, unde aştepta şi primirea cu drag pe prietenii săi. De aci a plecat la drumul cel de veci. Prietenii săi i-au eternizat numele creiând un fond cu numele său şi la ultima despărţire i-au purtat pe brate sicriul înflorit, Liceul nostru, in lipsa elevilor, şi-a trimis pe toti slujitorii precum şi glasul celor 2 clopote la trista ceremonie. Activitatea acestui mare dascăl va fi vecimie păstrată ca exemplu în istoria acestei şcoli, săi colegii, cunoscuţii şi foştii săi elevi işi va aminti de el totdeuna cu recunoştinţă, respect şi dragoste! A tradus prof Lupşa loan 4
