Református Kollégium, Marosvásárhely, 1932, 1933

o recreaţie până ceşi puteau găsi undeva un post de preot. Către anul al 90-lea a veacului trecut însă colegiul a trebuit să rupă cu tradiţia, deoarece absolvenţii de teologie se puteau plasa inmediat după absol­virea studiilor. Astfel colegiul a trebuit să angajeze în posturile de în­văţători tineri absolvenţi ai şcolilor normale. In 1890 a angajat colegiul nostru în primul absolvent de şcoala normală, iar Vargha Géza e fost al treilea în ordinea vechimei. După trei ani de funcţionare colegiul nostru l-a definitivat în postul său. Pe lângă calitatea sa de învăţător a fost şi ajutor de cassier al colegiului până la izbucnirea războiului mondial. In timpul războiului a făcut serviciul Ia jandermerie. Dupăce s-a intors pe lângă postul său de învăţător, a fost şi econom al colegiului, mai apoi dela 1 Iulie 1921 a fost ales cassier al colegiului, post pe care I-a deţinut până la moartea sa. Pe lângă atributiunile sale dela colegiul a jucat un rol însemnat şi în viata socială a acestui oraş. Pe lângă diverse însărcinări a fost consilier al comunei bisericeşti reformate, econom al casinei intelectu­alilor. membru în comitetul societăţii sportive şi cassier al societăţii lite­rare “Kemény Zsigmond“. Vargha Géza a fost fiul acelor timpuri bune, când tineri se entu­ziasmau mai repede pentru cauza comună şi bărbaţi munceau cu mai multă însufleţire. De aci găsim în sufletul său atâta dragoste şi entu­ziasm pentru colegiul nostru, dragoste ce a fost însăşi viata pentru el. Cu familia sa, cu elevi săi şi cu prietenii săi a fost omul inimii duioase. In familie a avut parte de o soţie înjelegetoare şi iubitoare care după moar­tea unicului lor copil i s-a dedicat lui cu totul Multele sute de elevi, dintre cari unii azi au părul încărunţit sunt tot atâtea dovezi că „Vargha bácsi“ a avut acel deosebit dor Dumnezeesc de a transmite prin inima cunoş­tinţele elevilor. Şi a trăit întens rolul de educător; a devenit maestru Pe lângă elevi a trăit şi pentru prieteni. Prietenia lui a fost o prietenie sinceră, ca a dat mult şi n-a cerut nimic în schimb. Simplicitatea sa a fost mult preţuită în societate şi prin exemplul său a dovedit că omul poate fi pretuii în societate nu mai pentru rangul sau pozitiunea pe care o are, ci şi pentru valoarea sa personală, pentru individualitatea sa. Din bogata-i viată a radiat totdeauna iubirea ; aceasta i-se vedea în ochi şi de pe buze şi când bolnav şi-a luat rămas bun dela noi toii în biroul său de la caserie totul ne-a încredinţat nouă până lă în­sănătoşire. Nici noi nu am crezut că aceasta ne este cu el ultima so­coteală. li vom păstra în totdeauna o caldă şi iubitoare amintire. A tradus prof. loan Lupşa. 6

Next

/
Oldalképek
Tartalom