Református Kollégium, Marosvásárhely, 1932, 1933

o recreaţie până ceşi puteau găsi undeva un post de preot. Către anul al 90-lea a veacului trecut însă colegiul a trebuit să rupă cu tradiţia, deoarece absolvenţii de teologie se puteau plasa inmediat după absolvirea studiilor. Astfel colegiul a trebuit să angajeze în posturile de învăţători tineri absolvenţi ai şcolilor normale. In 1890 a angajat colegiul nostru în primul absolvent de şcoala normală, iar Vargha Géza e fost al treilea în ordinea vechimei.

După trei ani de funcţionare colegiul nostru l-a definitivat în postul său. Pe lângă calitatea sa de învăţător a fost şi ajutor de cassier al colegiului până la izbucnirea războiului mondial. In timpul războiului a făcut serviciul Ia jandermerie. Dupăce s-a intors pe lângă postul său de învăţător, a fost şi econom al colegiului, mai apoi dela 1 Iulie 1921 a fost ales cassier al colegiului, post pe care I-a deţinut până la moartea sa.

Pe lângă atributiunile sale dela colegiul a jucat un rol însemnat şi în viata socială a acestui oraş. Pe lângă diverse însărcinări a fost consilier al comunei bisericeşti reformate, econom al casinei intelectualilor. membru în comitetul societăţii sportive şi cassier al societăţii literare “Kemény Zsigmond“.

Vargha Géza a fost fiul acelor timpuri bune, când tineri se entuziasmau mai repede pentru cauza comună şi bărbaţi munceau cu mai multă însufleţire. De aci găsim în sufletul său atâta dragoste şi entuziasm pentru colegiul nostru, dragoste ce a fost însăşi viata pentru el. Cu familia sa, cu elevi săi şi cu prietenii săi a fost omul inimii duioase. In familie a avut parte de o soţie înjelegetoare şi iubitoare care după moartea unicului lor copil i s-a dedicat lui cu totul Multele sute de elevi, dintre cari unii azi au părul încărunţit sunt tot atâtea dovezi că „Vargha bácsi“ a avut acel deosebit dor Dumnezeesc de a transmite prin inima cunoştinţele elevilor. Şi a trăit întens rolul de educător; a devenit maestru Pe lângă elevi a trăit şi pentru prieteni. Prietenia lui a fost o prietenie sinceră, ca a dat mult şi n-a cerut nimic în schimb. Simplicitatea sa a fost mult preţuită în societate şi prin exemplul său a dovedit că omul poate fi pretuii în societate nu mai pentru rangul sau pozitiunea pe care o are, ci şi pentru valoarea sa personală, pentru individualitatea sa.

Din bogata-i viată a radiat totdeauna iubirea ; aceasta i-se vedea în ochi şi de pe buze şi când bolnav şi-a luat rămas bun dela noi toii în biroul său de la caserie totul ne-a încredinţat nouă până lă însănătoşire. Nici noi nu am crezut că aceasta ne este cu el ultima socoteală. li vom păstra în totdeauna o caldă şi iubitoare amintire.

A tradus prof. loan Lupşa.

6