Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 37. (2017)
Mihai Suciu: Rezistenţa prin credinţă a voşlobenilor
Is torié Vo§lobeni, mai nou Vo§labeni, este toponimul satului de re§edintá al comunei omonime, unitatea administrativ-teritorialä cáreia i se circumscrie §i satul-statiune Izvoru Mure§ului. Vo§lobeni este о a^ezare umana sträveche, bine Tnfiptä ín legenda, dar mai precar ín istoria scrisá; cél mai vechi document scris pästrat este de data relativ tärzie (ín Anul Domnului 1630, se mentioneazä un conflict de interese al sätenilor cu gróful Lazar din Läzarea, finalizat printr-un proces, pricina constituind-o construirea de cätre säteni a unei móri pe párául Vederea Mare, care traverseazä satui). Un sat cvasi-total romänesc, ghimpe in coasta unui imperiu arogant dar §i amnezic, ai cärui amploiati au „uitat” sä-l mentioneze scriptic, multumindu-se cu spolierea bä§tina§ilor de putinul lor avut agonisit ín urma unei trude la limitele umanului §i Ia folosirea lor drept „carne de tun” in vreme de bätaie. (Pare de domeniul aneedotei, dar e fapt real, apelul impäratului habsburg la obolul material al vo§lobenilor, care §i-au vändut boii de povarä, cotizänd in bani, cu asigurarea fermä a impäratului cä, dupä cä§tigarea räzboiului, ii va despägubi pänä la ultimul creitar. Ghinionul face cä a pierdut räzboiul, iar „titlurile de valoare” - cum le-am numi astäzi - au ajuns ni§te cartona§e cu care pruncii päguba§ilor se jucau „de-a prävälia”). Furat §i dreptul la istorie de cätre acela§i régim monarhic sträin pämäntlui romänesc, dinspre „täcerea istoricä” sau autismul conscriptiilor din 1602, 1614 §i 1616 referitor la existenta Vo§lobenilor. §i, spre a nu-i invinui färä drept de apel, о circumstantä ar exista. Lustra din 1602 urmärea exclusiv inregistrarea päturii sociale libere, cu potential combatant (secuii liberi §i räzboinici), iar urmätoareale au comasat localitätile mici cu altele mai mari, evitänd sä le mentioneze §i pe cele mai mici. Strict geografic, Vo§lobeniul se situeazä la cumpäna celor douä räuri tutelare ale tärii, Mure§ul §i Oltul, in sudul Depresiunii Giurgeului, la о altitudine de 780 m., sträjuit de Dealul Cocofelului (1.000 m., pe creasta cäruia, dupä al doilea räzboi mondial, a fost amplasat un post de observatie antiaerianä). Flancat de munti: Harghitei la sud, masivul Gurghiului la vest, muntiii Giurgeului la nord §i est, Cälimanii spre nord; crestele albe de stäncä, maiestuoase, ale Hä§ma§ului Mare sunt invizibile din sat, ascunse de muntii Giurgeului, dar fac parte din zestrea „teresträ” a Vo§lobenilor cu titlul de pä§une alpinä pentru oi, fiind atät de prezente in viata §i in con§tiinta localnicilor. „Cerul §i pämäntul sä judece lipsa de rodnicie a acestui lodAminf’ - se mentiona, sententios, in Conscriptia de la 1750, cu referintä la intreg Scaunul Giurgeu. §i poate in compensatie, satui apartinätor comunei actuale Izvoru Mure§ului reprezintä una dintre cele mai insorite a§ezäri din Románia. Raportat la istorie, oameni de certä notorietate au considerat Vo§lobenii un „miracol istorie„Intre comunele din Giurgeu, este §i о min une, а пите сот и na Va§lab, care, cu toate cä este incinsä de un brau sträns de comune secuie§ti, totu§i f§i mentine caracterul etnic romänesc. ” Pänä ca Vo§lobenii sä ajungä unicat, „miracol istorie", „oazä de romänitate in mijlocul seeuimii”, aidoma unei insule inconjurate §i asaltate de ape tulburi, vräjma§e, nici seeuimea nu era ce este astäzi (sau ce pretind unii cä ar fi!). Referindu-ne exclusiv la a§ezärile vecine din Giurgeu, seeuizate sutä la sutä, elementul romänesc a fost prezent pänä la odiosul Diktat de la Viena din 1940 in toate: Suseni, Ciumani, Joseni (capitala romänismului din Giurgeu, cf. Teodor Chindea), Läzarea, Diträu, precum §i in ora§ul Gheorgheni, posedänd §coalä, bisericä romäne§ti. Ränd pe ränd, toate au inclinat 40
