Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 37. (2017)
Iulian Stelian Boţoghină: Cronica faptelor Misiunii militare romăne pentru repatrierea prizonierilor din Regatul Sârbo-Croato-Sloven
Is torié Aeolo unde era cu putintä, era de dórit sä se depunä toate eforturile pentru Tnfiintarea unui comitet regional, dupä cum prevedeau §i statutele Societätii „Mormintele eroilor cäzuti in Räzboiu”, a cärui datorie era sä ingrijeascä de mormintele celor räma§i printre sträini. Toate fondurile aveau sä fie asigurate de cätre Ministerul de Räzboi. Dupä ce aveau sä treaeä prin lagärele de prizonieri §i cimitire, ofiterii Misiunii aveau datoria de a raporta asupra obligatiilor asumate Tn acest sens de cätre autoritäre särbe, conform articolelor 225 §i 226 din Tratatul de pace cu Germania, pentru a se lua mäsuri de reciprocitate. Tot Tn acest sens, trebuia sä se raporteze asupra modului cum se executä obligatiile asumate de partea särbä, ce au Tntreprins aliatii Tn aceastä chestiune, daeä §i ei au luat mäsuri de reciprocitate sau daeä T§i Tngrijesc singuri mormintele conationalilor, dar mai ales starea mormintelor §i a cimitirelor §i stadiul derulärii misiunii5. intre timp, la Bucure§ti au Tnceput sä se adune informatii referitoare la soarta romänilor din Regatul Särbilor, Croatilor §i Slovenilor. Pe 18 octombrie 1919, Ministerul de Räzboi l-а Tn§tiintat pe maiorul Racovitä asupra ultimelor date ale subiectului. Astfel, dintr-o scrisoare a sergentului t. r. Ciochinä Constantin din Regimentül 57 infanterie, Tnregistratä la Ministerul de Räzboi pe 30 iunie 1918 s-а putut afla cä Tn Serbia §i Macedonia au murit foarte multi prizonieri, precum 13.000 la Semedria, Tntre 3.000 §i 4.000 de romäni au murit la Veiles, Tntre 800 §i 1.000 au murit la Üschűb, alti 15.000 la Troiaci, 70 la Drenevä, la Bela Vodria §i Plevna au murit 500 de prizonieri romäni, circa 5.000 la Udovo §i Oracovita, unde Tn timpul räzboiului s-au fäcut lucräri de funicular. A§a cä ofiterilor din Comisiune nu le mai rämänea decät sä verifice corectitudinea cifrelor §i sä faeä demersurile necesare pentru executarea misiunii6. A§a s-а ajuns ca pe 24 octombrie 1919, din Belgrad, locotenentul Gheorghe Rädulescu sä raporteze §efului Misiunii cä s-а transportat la Zemun spre a vedea stadiul Tn care se gäsea adunarea prizonierilor romäni7. Sosind la Zemun, locotenentul Gheorghe Rädulescu avea sä constate cä acolo sosiserä 115 prizonieri, dintre care 98 proveniti din fosta armatä austroungarä, trei prizonieri din armata regalä romänä §i 14 internati civili, toti Tntr-o stare deplorabilä, majoritatea fiind lipsitä de rufärie, haine §i Tncältäminte. Ásta a fost una din cauzele care a fäcut ca printre prizonieri sä se afle destui bolnavi, Tn conditiile Tn care multi dintre ei erau debili, adicä Tntr-o stare de degradare fizicä avansatä. Stare datoratä §i faptului cä nu mai mäncaserä de douä zile, fiind lipsiti de hranä. Mai mult decät atät, conditiile de cazare Tn Zemun erau cu totul improprii, mai exact fo§tii prizonieri dormeau pe jos Tntr-o crescätorie pentru viermi de mätase §i Tntr-o mizerie de nedescris, fiindu-le interzis sä iasä Tn curte, chiar daeä lagärul era Tmprejmuit cu särmä ghimpatä §i päziti de о gardä formatä din militari. Contactänd comandantul Pietei Zemun, autoritatea care se ocupa de prizonieri, locotenentul Gheorghe Rädulescu i-a prezentat trista realitate а 5Ibidem, f. 171-171 v. 6Ibidem, f. 107. 7Ibidem, f. 20. 214
