Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 37. (2017)
Ionela Simona Mircea: Martha Bibescu, Izvor, ţara sălciilor. Redescoperirea unui destin în slujba Romăniei
Istorie ín timp, i§i dä seama cä träie§te íntr-o “taré de asceti”, “locul cel mai neprielnic din lume pentru a percepe impozite §i a Tntemeia taxe”, dar §i “cel mai bun loc din lume pentru fericire §i visare”1, un loc in care “imaginatia §i inima acestor oameni hoinäresc Tncä Tmpreunä cu turmele”. Cu regret §i sarcasm printesa afirmä cä ín numele ideii de evolutie, a nevoii de modernizare a tárii, clasa celor avuti, cáreia ii apartinea §i ea, i-a obligat pe cei multi sä se transforme din pástori ín plugari §i, mai apói, “dintr-un poporín haine albe, íntr-un popor negru de muncitori!”2. Efortul decriptärii sufletului plämädit din pämänt romänesc n-o obose§te pe Martha Bibescu ci о stimuleazä, oferindu-i satisfactii, gäsind aici lini§tea de care avea atäta nevoie. Martha Bibescu i§i dä seama cät de recunoscätoare este acestor oameni de la care a invätat sä aprecieze “prospetimea aerului, vuietul torentelor”, päsärile care continuä sä cänte pänä seara chiar §i in copacii gola§i, un „amurg la räscruce de anotimpuri”3, „tainica devälmä§ie” ce inväluie tinutul §i care este expresia comunitätii §i a comunicärii depline intre oameni, florile, mereu invocate ín doinele lor, lucruri pe care täranii le träiesc simplu, firesc §i dintotdeauna. §i scrie cä: “Oamenii ace§tia sunt florile mele [...]! íi privesc indeaproape. §i mä minunez sä väd ce suflet in acela§i timp simplu §i complicat au. Asemenea narcisei care in chip de fatä se däruie, intre douä ropote de ploaie, dorintei albinelor, in iarba livezilor”. E intristatä de fiecare data cänd päräse§te vremelnic mo§ia. in momentul incendiului con§tientizeazä cät de mult iube§te locul §i oamenii de la Izvor. “Dacä mi-а ars casa, о sä locuiesc äntr-alta, cea a grädinarului, de exemplu, care e la marginea pädurii”4. lar bucuria ре care о simte e mare in momentul in care aflä cä “toti au säht in foc” pentru ea. incä sub impactul Marii Uniri, indureratä de faptul cä Romania, datoritä oportunismului §i al intereselor marilor puteri, este tinutä in umbrä, impiedicatä sä se dezvolte, färä intinarea unor lucruri identitare valoroase, Martha Bibescu anticipeazä timpul in care acest popor va fi luat in seamä. Cu clarviziune scriitoarea este convinsä cä: “Va veni о vreme cänd i se va acorda atentie acestui popor de care nu s-а tinut seama pänä acum. Din tara trecutä sub täcere se vor inälta cäntäri §i muzici. Acest neam se va na§te dupä о existentä milenarä, §i lumea se va mira ca de-o minune afländ tot ce-a §tiut el despre con§tiinta universalä. Bucuriile lui au rämas täinuite, durerile nu i-au fost proslävite. Nimeni n-a scris cärti despre mitológia lui. Nu i s-а cunoscut istoria. §i totu§i oamenii lui au avut, mai mult decät altii, poate, géniül mitului, care i-a fäcut sä personifice toate sentimentele umane in chipul cél mai ingeniös”5. Printesa e mändrä cä se trage dintr-o asemenea stirpe, cu о mentalitate aparte, §i simte multumirea unei datorii implinite о datä cu scrierea acestei cärti, cu caracter eminamente romänesc, о odä inchinatä pämäntului natal §i oamenilor care-l munceau, intelepciunii §i destoiniciei acestora, räbdärii §i echilibrului lor interior, umorului, cäntecului, jocului, me§te§ugurilor transmise de la о generatie la alta, о fränturä din ceea ce define§te tara de care e iremediabil legatä. 11dem, p. 237. 2Idem, p. 170. 3/ctem, p. 54. 4/dem, p. 332. 5Idem, p. 170. 164
