Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 37. (2017)
Ionela Simona Mircea: Martha Bibescu, Izvor, ţara sălciilor. Redescoperirea unui destin în slujba Romăniei
Istorie Bibescu sä foloseascä cuvintele dändu-le continut, trimitänd cititorul la fond, la esente. íncá din primele ränduri afläm cä: “Izvor este un sat ín tara sälciilor, unde toate satele seamänä íntre ele. Privind ín jurul meu - serié Martha - acolo unde traiesc oameni, záresc mai intäi sälcii. Astfel cä, vázut de departe, íntreg satui are infäti§area unui tinut al sälciilor. Cänd un om i§i construie^te о casä - continuä ea - íncepe prin a sädi о salcie, adicä prin a face о minune: pune in pämänt un betiga§, care mai apói devine un arbore minunat.Sälciile stau in dreptul portii, al fäntänii, sträjuiesc curtea, märginesc cämpul. Se spune despre salcie cä este copacul argintat care-§i däruie§te argintul celor säraci, copacul melodiös care cäntä cänd suflä väntul, copacul din care se fac fluiere, cel indärätul cäruia räul i§i ascunde meandrele §i curge mai departe, cel mai sträveziu dintre copaci. La umbra lui diafanä träie§te un popor inzestrat”. §i concluzioneazä: “Cätre el mä indrept, la el mä intőre, cu el incerc sä-mi reiau anevoioasa convietuire”1. Problematizändu-se, descoperind cu uimire tainicele §i stränsele legäturi dintre ea §i locul acéla, se märturise§te scriind: „Izvor: bine-a zis cine-a zis! Cu el mä intőre la izvoare. M-am näscut la Izvor. Dupä ce m-am indepärat de el, mä reintorc, poate pentru cea din urmä oarä, poate pentru totdeauna. Izvor, mo§ia mea §i taina mea... Mult timp am träit aid, ín ceea ce credeam a fi un pustiu. Eram atät de singurä, pänä in ziua in care am inteles cä acolo erau §i ei §i cä din vietile lor puteam s-o imbogätesc §i s-о complic la nesfärfit pe a mea. Precum geologul in care se na§te pasiunea pentru roci sau, mai degrabä, precum botanistul care-§i spore§te ierbarul cu pretul unor cäutäri nebune§ti, am inceput sä-i colectionez pe ace§ti oameni, sä le deslu§esc caracterele, sä-i numesc §i sä-i descriu, in betia revelatiei, aidoma unei betii a facerii. §i am scris istoria acestei descoperiri: un fei de memoriu, un calendar, un ghid, un catalog §i, totodatä, о poveste de dragoste”2. Martha Bibescu i§i intelege vocatia §i i§i märturise§te credinta. Cu intentia declaratä de a surprinde §i promova „conturul §i valoarea” unor realitäti, care о uimesc dar ü §i piac datoritä accentelor lor neobi§nuite de autentic §i puritate, cu dorinta de a pune in cartea ei „oamenii §i tinutul natal pentru a-i face cunoscuti §i altora”, indiferent daeä viata о va obliga sä rämänä sau sä le päräseascä intr-o zi, prive§te §i se bucurä de aceastä lume coloratä, §i pägänä §i inteleaptä, care-i alungä singurätea implinind-o. Cu recuno§tintä, simte acut nevoia de а о läsa §i altora ca “pe un testament, un inventar, un dar, ceva care sä däinuie dupä §i dincolo” de ea, „in speranta unei prelungiri, a cáréi intindere §i a cáréi duratä mintea nu le poate cuprinde”, plätindu-§i in acest fei о datorie pe care о simte imensä fatä de toti cei de aici, fatä de loc, fatä de tarä3. Pozitia pe care о are, ca stäpänä a mo§iei de la Izvor §i a oamenilor de pe mo§ie, a obligat-o sä-§i inteleagä rolul §\ limitele puterii. Sufletul oamenilor nu putea fi inläntuit. Gändurile §i dorintele lor nu puteau fi stäpänite. Puteau fi valorizate, acceptate sau nu, respectate sau nu. De aceea, de§i §tia cä se bucurä de о realä putere, de marele privilegiu de a putea transforma natura”4, de a putea impune modernizarea locului a§a cum väzuse in cälätoriile ei, dincolo de hotarele tärii, ca о 1 Martha Bibescu, Izvor, tara sälciilor, Bucure§ti, 1994, p. 20-21 2ldem. 3ldem, 4 Subliniazä cä are puterea de a determina “sä se sece о mla§tinä, sä se inzdräveneascä un deal sädindu-se copaci, sä se construiascä о ecluzä care sä faeä dintr-un räu un iaz Tntins”. (Martha Bibescu, op. с/f., p. 22). 158
