Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 36/2. (2016)
Emilia Diaconescu: Mişcarea memorandistă din Transilvania reflectată în presa din Regatul Romăniei
Istorie drepturile politice ale romänilor, legea nationalitätilor din 1868 este considerata de autorul articolului “un anacronism unguresc”care nu corespunde caracterului poliglot al statului. “Maghiarii s-au folosit si se folosesc de aceastä anomalie, tintind la transformarea acestui idiom poliglot in caracter national maghiar”. Articolul se incheia cu afirmarea unitätii tuturor romänilor - “suntem о singurä natiune, ori Tn care parte a pämäntului ne-am gäsi räsfirati.”1 Acelasi ziar “Románul”, Ia rubrica “De peste munti”, publica stiri despre incidentele dintre maghiari si romäni, chiar Tnainte ca delegatia transilvänenilor sä piece cu Memorandumul la Viena. Se publica scrisoarea romänului Gavril Barbul din Mocira, care aräta aroganta si desconsiderarea manifestatä de maghiari fatä de romänii care Tsi cereau drepturile: “Cum cutezati voi a vorbi Tn Ungaria románeste? Aici sunteti Tn tara ungureascä, sugeti sängele maghiar, mäncati päine ungureascä. Voi, lipitori, cärati-va Tn Valahia, la colibe”2 Sub titlul “О infamie ungureascä”, ziarul amintit relata incidentul de la Baia Mare, Tnscenarea unui atentat cu dinamitä Tn care sä fie implicat Vasile Lucaciu spre а-l impiedica sä ajungä cu deputatiunea la Viena. Räspändita si Tn presä sträinä, stirea trebuia sä läse impresia cä romänii sunt “anarhisti si dinamitarzi” si, deci, nu sunt demni de luat Tn seamä. Dar, chiar autoritäre maghiare au fäcut о ancheta prin care s-а dovedit cä nici V. Lucaciu si nici vreun alt román, n-au fost amestecati Tn aceastä afacere murdarä, ungureascä. In 9 mai 1892, ziarul “Romanul”, Tn articolul “Libertatea ungureascä si romänii de peste munti”se fäcea о analizä a materialului “Memorandumul romän”publicat Tntr-o gazeta de la Budapesta, la 3 mai 1892. Gazeta maghiarä voia sä convingä lumea ca romänii о duc bine Tn patria lor, cä sunt fericiti, cä au cele mai mari libertáti si cä nimeni nu-i supära. Totusi, la sfársitul articolului, se atrágea atentia guvernului sä Tmpiedice sä zädärniceascä trimiterea “Memorandumului” román la Trón. “Acest Memorandum Tn sine, nu este demn sä ne ocupam múlt de el. Guvernul maghiar trebuie sä ia mäsuri ca aceastä demonstrate ce este tintitá a lövi Tn constitutia maghiarä, sä nu aibä loc.”3 In articolul Romänii la Viena, ziarul Románul aräta Tntelegerea justá a miscárii románesti. “Vom vedea rezultatul, oricare ar fi el, orice ar zice impáratul, un succes putem deja de pe acum sä Tnregisträm: poporul román de aici, convins de drepturile sale are tot curajul de a protesta si Tn fata impäratului si Tnaintea Tntregii Europe contra implicárilor la care este supus din partea stäpänirii tiranice a maghiarilor”.4 in numärul säu din 20 mai 1892, Románul reproduce pasaje din ziarul german “Berliner „Anzeiger” cu privire la continutul si semnificatia Memorandumului. “Romänii vor pretinde de la Coroana ocrotire Tn contra nedreptätii si vor cere recunoasterea individualitätii lor nationale. Maghiarii amenintä cä, dacä impäratul va primi deputatiunea, ei se vor abtine de la a participa la Jubileul Tncoronärii ce va avea loc Tn 8 iunie. Ziarul german mai aräta ca se zvoneste cä dusmanii ungurilor - slovacii si croatii - vor da ajutor románilor, fapt care provoacä mult zgomot la Viena”.5 ’ 1 „Románul", 2 ian 1892 2Ibidem, 5 mai 1892. 3 Ibidem, 9 mai 1892. 4 Ibidem, 19 mai 1892. 5Ibidem, 20 mai 1892. 298
