Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 36/2. (2016)
Florin Bengean: Aspecte din viaţa preoţimii ortodoxe romăne din Transilvania între anii 1865-1918
Marisia XXXVI de acolo a plecat singur la Paris, pentru a face propagandá in favoarea revendicärilor romane§ti. Preotimea ortodoxä romänä din Transilvania a fost aläturi de poporul román §i Tn grelele Tmprejuräri ale Primului Räzboi Mondial, fie luptänd aläturi de popor pe cämpul de luptä, fie rugändu-se Tn biserici pentru izbända armatelor románé, fie adresänd cuvinte de Tmbärbätare pentru cei räma§i acasä, fie organizänd colecte Tn bani §i produse pentru cei nenorociti din pricina räzboiului sau pentru cei orfani, bäträni, bolnavi, väduve räma§i acasä. Mitropolia Ardealului de la Sibiu, permanent, a adresat circulare §i pastorale cätre preofi §i protopopi Tndemnändu-i ca sä fie aläturi de popor Tn aceste momente extrem de dificile. Tntälnim de asemenea circulare prin care mitropolitul Tndeamnä pe preoti sä facä colecte pentru „cei nenorociti din räzboiu”, astfei sä adune bani §i produse pe listele de subscriptie deschise Tn acest scop pentru ca apoi cele colectate sä ajungä la cei oropsifi din räzboi. Unor astfei de solicitäri, preofii au dat curs imediat §i au adunat cele solicitate. De asemenea preofü, urmänd Tndemnurilor venite de la mitropolie, au fost cei care i-au mobilizat pe oameni ca sä ajute familiile celor plecafi pe front, ca §i ace§tia sä fie Tn ränd cu lucrärile cämpului, sä adune roadele de pe ogoare §i sä facä Tnsämäntärile pentru anul urmätor. Astfel cä preotii Tn fruntea credincio?ilor lor au sárit numaidecät Tn ajutorul celor oropsiti de pe urma räzboiului, au sprijinit familiile afectate sä-§i poatä aduna roadele de pe ogoare sä aibä cu ce supraviefui, §i sä fie cu toate lucrärile cámpului cät de cát la zi. 2.4. Preo|imea din Transilvania §i Unirea din 1918 Dupä multe necazuri §i suferinfe din cauza räzboiului, lacrimile de suferinfä s-au prefäcut Tn lacrimi de bucurie, pricinuite de präbu§irea Imperiului habsburgic §i de Unirea Transilvaniei cu Jara-mamä, Tn istorica adunare de la Alba-Iulia de la 1 Decembrie 1918. La pregätirea acestui act epocal din istoria |ärii noastre, Biserica §i-a adus partea ei de contribute. ín octombrie 1918 s-а constituit Consiliul National Román cu sediul la Arad, format din cäte §ase reprezentanti ai Partidului National Román §i ai Partidului Social - Democrat. Un rol de seamä Tn acest Consiliu l-а avut Vasile Goldi§, pe atunci secretarul Consistoriului Episcopiei din Arad. Peste cäteva zile tot la Arad s-а organizat Comandamentul gärzilor nationale romäne§ti. S-au tinut numeroase adunäri populare, Tn ora§ele §i satele romäne§ti din Ardeal, Banat, Cri§ana §i Maramure§, pentru organizarea consiliilor nationale judetene §i comunale, precum §i a gärzilor nationale romäne§ti. In cadrul acestor adunäri, s-au adoptat memorii §i motiuni cu mii de semnäturi, prin care se cerea unirea Transilvaniei cu Románia. Slujitorii Bisericii (episcopi, vicari, consilieri, profesori de teologie, protopopi §i preoti-parohi) au fost Tn primele ránduri ale luptätorilor pentru unitate, ajutänd la constituirea §i funcfionarea consiliilor §i gärzilor nationale aproape Tn toate ora§ele §\ satele. De pildä, la Sibiu au activat profesorii de teologie Silviu Dragomir §i Nicolae Bälan, la Caransebe§ episcopul Miron Cristea, protopopul Andrei Ghidiu, profesorul de teologie Petru Barbu, secretarul eparhial Cornel Corneanu, la Oradea vicarul Roman Ciorogariu §i secretarul eparhial Aurelian Magiern etc. Propaganda nationalä era sustinutä §i de periodicele vremii, Tntre care §i cele ale Bisericii: „Telegraful Román”, „Biserica 25
