Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 36/2. (2016)
Florin Bengean: Aspecte din viaţa preoţimii ortodoxe romăne din Transilvania între anii 1865-1918
Marisia XXXVI „Suprematie” sau de „Tntäietate” fatä de celelalte, ea fiind, totodatä, §i cea mai Tnstäritä Bisericä din Ungaria (Habsburgii fiind catolici, ea era íntr-un fei consideratä ca о „religie de stat”). Potrivit acestui proiect, Biserica reformatä maghiarä urma sä primeascä о datä pentru totdeauna suma de 126.600.000 coroane, cea evanghelicä-luteranä din Ungaria 54.600.000 coroane, cea evanghelicä-luteranä din Transilvania (a sa§ilor) 12.000.000 coroane, cea unitarianä 6.800.000 coroane, confesiunea israelitä 25.000.000 coroane. Despre Bisericile ortodoxé din imperiu (románé §i särbä) sau despre cea romäneascä unité, nu se fäcea nici о menfiune, de§i romänii aveau aproximativ 2 milioane de ortodoc§i §i un miliőn de uniti. Unii Tncercau §i acum sä contopeascä Biserica unité Tn „autonómia” Bisericii romano-catolice, dar „episcopatui romén” a Tnaintat un nou protest. Este adevärat cä Tn expunerea de motive asupra proiectului se amintea de Bisericile „greco-orientale” (románé §i särbä), cu precizarea cä fiind „autonome”, nau nevoie de ajutoare, iar credincio§ii lor n-ar avea atät de mari obligafü materiale fafä de stat ca protestanfii. Dar Tn aceea^i expunere de motive a contelui Apponyi se aräta cä confesiunea „unitarianä” — mult räspänditä printre secui — a lucrat Tn chip deosebit de satisfäcätor „pentru rasa ungarä” §i pentru ideea de stat ungar. Deci, dacä se pornea de la astfei de considerente, era firesc ca Biserica romäneascä sä nu fie ajutatä. „Ideea de stat ungar” presupunea cä Tn Ungaria nu sunt decät unguri, iar dacä mai träiau §i alte nafionalitäfi, acestea trebuiau prefäcute Tn unguri. Romänii Tnsä, tocmai acest lucru nu-l acceptau. Secretarul de stat de la Ministerul Cultelor §i Instrucfiunii Publice, Toth Janos, Tntr-o declarafie fäcutä presei, spunea cä prin proiect s-а urmärit „pedepsirea” Bisericii romäne§ti pentru atitudinea de simpatie ре care a manifestat-o fa(ä de Románia cu ocazia inträrii ei Tn räzboi. ín schimb, cänd era vorba de impozite Tn tezaurul Budapestei sau soldafi pe fronturile Austro-Ungariei, tot romänii erau „pedepsifi”, dar Tn altä forrná. Acela§i Toth Janos declara cä „opinia publicä maghiarä este Tncä atät de Tnver§unatä Tmpotriva romänilor din pricina invaziei romänilor din Regat, Tncät eventuala ajutorare a Bisericii romäne§ti ar fi primejduit votarea proiectului”4. Proiectul a §i fost votat. Protestul Bisericii ortodoxé romäne§ti — cu data de 6 februarie 1918 — n-a primit nici un räspuns din partea Ministerului. 2. Preotimea ortodoxa din Transilvania Tn vältoarea evenimentelor din a doua jumätate a secolului XIX §i prima parte a secolului XX Sunt destul de cunoscute strädaniile Bisericii Ortodoxé Románé Tn sprijinul dat la realizarea nädejdilor de veacuri ale neamului §i credincio§ilor ei: neatärnarea |ärii §i libertatea poporului. Indemnurile §i Tnsufle|irea, dragostea §i jertfa cu care derül nostru a räspuns la chemarea färii §i a Tmbräfi§at cauza sfäntä §i dreptul de netägäduit al poporului, au scos §i mai mult Tn relief legätura Bisericii noastre cu aspirafiile credincio§ilor ei §i ale poporului pe care l-а slujit totdeauna. Credinfa §i nädejdea Tn ajutorul lui Dumnezeu, dragostea fafä de aproapele, iubirea fafä de neam §i farä §i näzuin|ele spre libertate §i dreptate, care au 4Ibidem, p. 79. 19
