Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 36/2. (2016)
Nicolae Victor Fola: Societăţ ile comerciale "Nitrogen" şi "Mica" Tărnăveni între anii 1916/1937-1948 şi rolul lor în producţia industrială a României
Istorie situa printre tárile cu cel mai scäzut nivei din Europa. Progresele ín evolutia de ansamblu nu au ímbunátátit sensibil situatia materialä a maselor lucrátoare. Pentru muncitorii din fabrici, care lucrau ín conditii insalubre si cu salarii necorespunzätoare, timpul de muncä de 8 ore continua sä rämänä о revendicare. ín 1926, se instaleazä fenomenul somajului, care se extinde ulterior. Recunoasterea unor drepturi (legea pentru reglementarea repausului duminical si a särbätorilor legale, din 1925, legea ocrotirii muncii minorilor si femeilor,1928) nu reprezentau decät succese partiale.5 Tntr-o anumitä mäsurä, guvernele liberale au suplinit lipsa de investitii de capital privat ín interior prin finantarea directä de stat a industriei (Societatea Nationalä de Credit Industrial, infiintatä in 1923), a ajuns sä finanteze intre 12-31% valoarea productiei acestor intreprinderi, iar Banca Nationalä era la fel de activä). Intre 1924- 1927, liberalii au promovat industria prin tarife inalt protectioniste, mentinute si de guvernele ce s-au succedat. Rezultatele protectionismului au fost insä amestecate, productia a fost stimulatä, dar s-au pus taxe mari la exporturi, in special la produsele agricole. Principala ratiune a unei asemenea mäsuri a fost aprovizionarea cu materii prime ieftine a industriei autohtone si mentinerea costului vietii, in special la orase. Dar, desi la mijlocul anilor ”20 taxele vamale la exporturi au adus mai multe venituri decät tarifele la importuri, acestea au stänjenit dezvoltarea agriculturii si au adäugat poveri noi täränimii, mentinänd productia agricolä la preturi scäzute pe piata internä si a descurajat exporturile agricole, sursa indispensabilä de valutä forte. Desi investitiile autohtone au crescut intre anii 1925-1928, 65% din capitalul societätilor industrial pe actiuni si 25% din cel al bäncilor era strain. Acesta din urmä concentra cam 90% din industria metalurgicä, a cimentului, härtiei, rafinärii zahärului si 50% din industria petrolului, chimie si sticlä.6 ín anul 1938, Románia avea resurse materiale, naturale si umane de 3-4 őri mai slab valorificate decät tärile industrializate europene. Industria prelucrätoare acoperea necesitätile pietei interne, in proportie de 80% cu bunuri de consum, rämänänd insä deficitarä in ramurile cardinale ale constructiei de masini, utilaje, care se importau in proportie de 85%. Consumul de energie electricä/locuitor, in 1935 era de 22 kwh, de 10-30 őri mai mic ca in statele dezvoltate, productia de otel era de numai 14 kg/locuitor, cimentul produs in anul 1938, era doar de 27kg/locuitor, acidul sulfuric, baza industriei chimice doar 2,3kg/locuitor. Productivitatea era de numai 120 de dolari, cea mai micä din Europa, iar conditii de trai, sensibil mai bűne, erau asigurate doar pentru о zecime din populatie.7 Precaritatea situatiei economice a Romäniei interbelice reiese mai dar din cercetäri istorice comparative recente. Nu se folosea atunci ca indicator economic PIB-ul, ci venitul national. Acesta era de 76 dolari SUA in 1938, de 3,75 de őri mai mic ca al Belgiei, sensibil mai mic ca cel al Poloniei si Ungariei, depäsea Bulgaria si Jugoslavia, astfei cä fabulatia cu „Belgia Orientului” nu se sustine. Si indicatorii sociali sunt defavorabili tärii noastre, ca speranta medie de viatä (bärbati si femei), mortalitatea infantilä (morti sub un an la 1000 nou näscuti), ponderea analfabetilor. ín privinta exportului, politicile practicate au fost defavorabile (inclusiv la petrol). Cänd preturile mondiale au fost mari, Románia nu a exportat (sau numai cantitäti relativ mici), iar cänd preturile erau mici, a exportat cantitäti mult prea mari, deci 51. Scurtu, Gh, Buzatu, op. c/f.,pp. 95-97. 6 K. Hitchins, op. с/f., pp. 363-364. 7Starea natiunii 1918-1996.Fundatia ’’Románia de Maine”, 1996,pp. 22,24-25,30-31, 33 si 35 (cu detaliere). 184
