Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 36/2. (2016)
Virgiliu Z. Teodorescu: Odiseea monumentului din Satu Mare dedicat cinstirii memoriei luptătorului pentru Unirea cu ţara, dr. Vasile Lucaciu
Marisia XXXVI prin articolele redactate si publicate ca si prin conferintele enuntate, ajungänd sä fie un permanent cäläuzitor, un antemergätor. Nu s-а limitat numai la vorbe, faptele prin care a dat contur unor asezäminte au fost demne exemple pentru slujitorii cultului dar si pentru enoriasi. Pentru régimül oprimator devenise, de fapt, din primele momente ale afirmärii о persoanä incomodä. Tacit recunoscändu-i-se calitätile intelectuale si capacitatea de mobilizator al näpästuitilor Tntäi s-а Tncercat scoaterea sa din mediul romänesc printr-o stratagemä menitä а-l atrage spre Tnalte functii in ierarhia administratiei de stat. Refuzul de a-si päräsii enoriasii a generat mäsuri coercitive, instantele juridice sanctionänd formuläri considerate jignitoare la adresa regimului. Ele au fost de natura materialä cu importante amenzi dar si cu perioade de Tntemnitare pentru cele considerate jignitoare la adresa stäpänirii. ín acest context momentul elaborärii textului Memorandumului, conducerea delegatiei care sa deplasat la Viena pentru а-l préda la Cancelaria impäratului a constituit prilejul pentru organele oprimatoare de a declansa un proces menit nu numai de a fi sanctionate persoanele implicate ci si de a fi exemplu prin hotärärile adoptate pentru ca Tn viitor sä nu mai fie declansate asemenea tentative. Erau anii ultimului deceniu al secolului al XlX-lea cänd opinia publicä international avea prilejul sä cunoascä si sä reactioneze operativ la ceea ce se petrecea Tn Europa. Ca atare, samavolniciile din conglomeratul statal Austro - Ungar au promovat dure acuze, impunänd ca duritatea sanctiunilor sä fie stopate. Au urmat Tnsä alte multe imixtiuni menite a-i diminua puterea de actiune. Declansarea ostilitätilor militare care au generat anii marilor sacrificii umane si materiale ale Primului Räzboi Mondial l-au determinat sä treacä Ja frati” Tn Romania aläturändu-se celor care actionau pentru a se implica Tn actiunile celor din tabära Antantéi. Discursurile sale au fost un exemplu de respect al vointei Tnaintasilor si de clarviziune a modalitätilor de Tnfäptuire a unitätii nationale a románilor. Finalizarea acestei actiuni prin parcurgerea firescului drum din anul 1918 cu respectivele trepte 27 martie/9 aprilie cänd locuitorii Basarabiei au revenit Tn compunerea Romániei, 28 noiembrie cänd si la Cernáuti s-а exprimat vointa Tnläturärii raptului din 1775, iar la 18 noiembrie/1 decembrie cei 1228 de delegati purtätori ai credentionalelor au transmis vointa celor care-i trimiseserá la Marea Adunare Nationalä a Románilor de la Alba lulia sä hotärascä Unirea cu Tara. Pentru dr. Vasile Lucaciu a fost prilejul sä constate о biruintä care Tnsä impunea ca ea sä fie demnä mostenire pentru viitorime sä fie sustinutä printr-o mobilizatoare si diversificatä operä constructivä Tn toate domeniile. A putut sä cunoascä Tn scurtul timp al däinuirii, pänä Tn anul 1922, preocupärile atät pentru refacerea tärii, cät si afirmarea tuturor resorturilor Romániei Mari, dar si multiplele dificultäti generate de unele forte potrivnice. La ceasul despärtirii, a prohodirii lui Vasile Lucaciu1 a Tncoltit ideea ca la Satu Mare sä fie realizat un simbol Tntru cinstirea sa. La präznuirile urmätoare desi alte 1 Vasile M. LUCACIU „Leul de la Sise§ti” (21 ianuarie 1852, Apa, jud. Satu Mare - 28 noiembrie 1922, Satu Mare, inmormäntat la Sise§ti) Studii la Baia Mare, Oradea, Gherla §i Roma de teologie §i de filosofie, doctor in filosofie, preot in parohia Säncraiul Sälajului, cadru didactic de limba romána in Satu Mare, bun orator, unul din inijiatorii Memorandumului, militant pentru unitatea najionalä a tuturor románilor, permanent hamuit de organele represive care-l definiserä ca „agitator al dacoromänismului” §i „un nou Avram láncú” a fost de mai multe ori intemnitat, indepártat din invätämänt a ajuns la Sise§ti, ca apói la inceputul Primului Räzboi Mondial sä treacä in Románia pentru a se alätura celor care militau ridicarea la ac{iune pentru Unire. A fost momentul cänd Liga Culturalä prin noua denumire i§i definea räspicat principal preocupare. Ea devenea din 1914 „Liga pentru unitatea politicä a tuturor románilor”, desemnändu-l pe V.L. ca pre§edinte, incadrat de cele mai consecvente 131
