Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 34-35/3. (2015)
Carmen Lucia Petru: Interviu cu un refugiat prin "ţara de la răspăntii"
Marisia XXXIV-XXXV camioane Tncurajati de militari care Ti duceau pänä la marginea satului, unde le dädeau drumul. Cei cu steagurile §i prapurii nu §tiau ce sä facä, sä fugä, sä le ascundä §i-n acest peisaj Tn degringoladä au pätruns §i soldatii romäni, care intraserä Tn sat prin partea opusä §oselei §i care au asistat neputincio§i la retragerea ru§ilor, färä sä atace camioanele de care aninau copii. ín aceastä zi ciudatä fratii mei s-au Tntors acasä cu о bucatä de §inä de tanc.- Jntre ’41 §i ’44 a fost о perioadä de rägaz. Care fost viata familiei in acest rästimp?- E.F.: Fratii mei §i-au continuat liceul, cei mari, noi, cei mici, §coala primarä. In toatä aceastä perioadä am ajutat cu alimente armata romänä. In curtea noasträ era popota, iar Tn casä era Tncartiruit un cäpitan. Aveam un oleandru foarte mare pe care-l scoteam vara afarä, iarna ducändu-l Tn prima Tncäpere a casei. De Cräciunul lui ’42, sub acest oleandru cäpitanul a pus pentru mine о bucäticä de halva. A fost cel mai frumos dar primit Tn perioada aceea. De atunci Tmi place halvaua foarte taré, ea este pentru mine ceva special.- AI. Zub spunea despre Romania cä este о taré de räspäntie §i Basarabia, räspäntia räspäntiei. In ce fei ati päräsit satui §i provincia de la räscruce?- E.F.: Cänd, Tn ’44, märeata armatä a U.R.S.S. se Tndrepta din nou spre granita Romäniei, noi am Tnceput refugiul. Fratii cei mari, aflati la Soroca, s-au refugiat cu liceul, dupä cum fusese stabilit cu tata. Erau repartizati la Liceul ,Radu Negru’ din Fägära§. Drumul de la Soroca la Bälti l-au fäcut pe jos, iar Tn gara din Bälti au a§teptat trei zile pänä cänd au reu§it sä fie Tmbarcati Tntr-un tren. Pärintii au pus Tntr-o cärutä cäteva bunuri, alimente §i pe noi, cei doi copii mai mici, §i am pornit spre Bälti, condu§i de cei trei cäini din care unul, mai tinerel, ne-а Tnsotit pänä la Bälti, unde s-а pierdut Tn multimea de civili §i militari. Parcä väd aievea ziua aceea. Natura nu ne-а trädat, ea ne era aläturi. Pretutindeni se Tntunecase, nori grei §i negri rästurnau cerul pe pämänt, Tn jur se stärnise urgia. Pänä la Prut am mers ziuanoaptea, urmäriti de zgomotul mitralierelor §i al tunurilor. Statul ne-а ajutat, prin repartitiile stabilite, sä nu ne aglomeräm Tntr-o zonä anume. Noi am fost repartizati la Välcea. Cänd am ajuns la Rämnicu Välcea ne-am pomenit Tntr-o piatä plinä de cärute cu refugiati §i-un localnic, cu vorba rästitä, i-a strigat tatéi: trage dupä mine! Ne-а dat adäpost nouä, cailor, ne-am putut späla §i pregäti mäncare caldä. De aici am plecat §i ne-am stabilit Tn apropiere, la Läde§ti, unde am absolvit clasa a lll-a.- Cänd s-а petrecut reintälnlrea familiei cu fratii care se refugiaserä la Fägära§?- E.F.: Imediat ce am ajuns la Läde§ti, tata s-а interesat de locul unde erau refugiati liceenii din Soroca §i a plecat dupä ei. Curänd familia s-а mutat la Rämnicu Välcea, acolo existänd §coli pentru noi toti. Am locuit Tn chirie la un turc care avea un magazin de bomboane. Fratii mari Tnvätau la Liceul Lahovary, cel mic la Liceul Comercial, unde intrase cu admitere, iar eu, mezina familiei, Tn clasa a IV-a, unde eram colegä cu multe fete de ofiteri romäni aflati pe front, invätätoarea, Eleonora Vlädescu, era sotie de ofiter. Tata a pästrat cäruta §i caii, ne erau de trebuintä la Tntoarcere, dupä venirea americanilor. A Tnceput sä facä cäräu§ie, pe drumuri lungi §i grele, Välcea-Dunäre, Välcea-Ploie§ti, pentru a putea hräni familia. Una peste alta, oltenii ne-au primit bine.-§i-atunci ce l-а determinat pe tatäl D-voasträ sä decidé sä plecati mai departe, sä puneti muntii intre voi §i oltenii cei primitori?- E.F.: Din pricina rutilor de care, iatä, n-am scäpat nici prin refugiu. Cänd au Tnceput sä ne caute s-au dus Tn §coli §tiind cä dacä-i iau pe copii pärintii apar 336
