Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 34-35/3. (2015)
Eugeniu Nistor: Giuluş – pagini de monografie
Marisia XXXIV-XXXV 1523 - Chywlos (Csanki V. 897); 1733 - Dzulus (C.K.); 1750 - Zoulu§ (C.A.); 1850 - Gyűlés / Gyulusu (ST. TR.); 1854 - Gyulas / Julus (Bui. 63). 1 2 De regulä, ín denumirile de sate §i de locuri, sunetele gi sau ge (destul de rare, de altminteri) provin (presupunem) de la substantivele geto-dacice proprii, desemnänd nume de persoane (cum ar fi de pildä Gerula), sau de la cele romäne§ti prefeudale, precum Gelu, cu diminutivul säu, Gelu§, räspändit ín acel timp istoric, mai ales cä Voievodatul lui Gelu - cu centrul la cetatea Däbäca, pe Some§ - se afla ín imediata vecinätate a tinuturilor de pe Mure§. §i, totu§i, acest diminutiv Tnseamnä, о diferentä fatä de numele voievodului román Gelu - Gelou, cel care avea re§edinta pe Some§, dar i§i exercita autoritatea §i asupra unor Tnsemnate tinuturi dinspre miazäzi, a§a cum subliniazä istoricul §i arheologul medievalist К. Horedt: „se presupune, de asemenea, pe baza toponimicelor, о Unie de apärare intre Cluj §i Turda, care ar indica frontiéra de sud a voievodatului lui Gelou."2 Aceastä diferentä este datä, evident, §i de pozitionarea geograficä. Pe de alté parte, procedeul transferului numelui unui conducätor a§ezärii pe care acesta о stäpäne§te, era о obi§nuintä a evului mediu timpuriu in Ardeal. Astfel, academicianul §tefan Pascu descrie „punerea in stäpänire a cnezatului lui Giula §i а fiilor acestuia, a mo§iilor Nire§ §i Giule§ti, din Maramure§"3 Istoricul subliniazä cä intemeierea acestui cnezat „a fost posibilä prin privilegiile acordate de regalitatea maghiarä lui Drago§ §i urma§iior acestuia, drept räsplatä pentru serviciile sale credincioase fatä de puterea centralä.”4 Centrul cnezatului era satui Giule§ti. Referindu-se la cnezatul Maréi, cuprinzänd nouä sate de-а lungul väii Mara, acela§i istoric aratä cä „stäpänirea cnezatului rämäne dupä moartea lui Drago§ fiilor acestuia, Dragomir §i Giulea, iar apoi fiilor acestuia din urmä, cunoscuti sub numele de Giule§ti,’’5 De§i nu se referä la prefixul-a§, istoricul clujean explicä elocvent modul in care se metamorfozeazä denumirea a§ezärilor medievale din Ardeal, prin sufixele - e§ti - ä§ti §i - eni, astfei: „E§ti, eni sunt descendentii unui mo§ comun, fntemeietorul a§ezärii sau stäpänul satului, cnezi, voievozi, juzi sau alte persoane implicate in procesui de patrimonizare.” 6 ín transcrierile documentare ale epocii numele de Gelu se identificä, adesea nejustificat, cu cél de Gyula, lar, legat de acest aspect, inregisträm opinia istoricului A. D. Xenopol, care sustine in mod dar originea pecenegä a numelui Gyula, arätänd cä ar reprezenta, in fapt, denumirea unui „trib, Gyula, (care) era cel mai apropiat de Turda sau Ungaria; ocupa deci banatul ölteniei.”7 ín urma confruntärilor armate cu Impärätia Bizantului, supravietuitorii acestui trib se retrag, in pälcuri, peste Carpati, „in Transilvania, de unde sunt desemnati cu numele de bessi..."8 De fapt, ace§ti 1 Conform dr. Coriolan Suciu in Dictionarul Istoric al Localitätilor din Transilvania (Tn continuare D.I.L.T.), Editura Academiei RSR, Bucure§ti, 1966, p. 263. 2 K. Horedt, Contributii la istoria Transilvaniei, sec. IV-XIII, Editura Academiei RPR, Bucure§ti, 1958, p. 115. 5 §tefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. I, editia a ll-a, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982, p. 208. 4 §tefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. Ill, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986, p. 480. 5 §tefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. I, ed. cit., p. 214. 6 §tefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. II, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979, pp. 475-476. 7 A. D. Xenopol, Istoria Romänilor, vol. I, editia a IV-a, text stabilit, note, comentarii, postfatä §i indice V. Mihäilescu-Bärliba, prefatä §i studiu introductiv de AI. Zub, Editura §tiintificä §i Enciclopedicä, Bucure§ti, 1985, p. 360. 8 A. D. Xenopol, op. cit., p. 361. 274
