Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 32-33/2. (2013)
Cora Fodor: Ion Vlasiu artist al spaţiului transilvan
Istorie §i Tn picturä sau desen, Vlasiu se indreaptä spre lumea eroilor istoriei, a eroilor de legende populare, ai „marilor poeti ai cuväntului sau culorii”12 dar §i spre cea a marilor anonimi ai lumii satului sau cea imediat apropiatä lui, familia. Scopul sáu este de a cäuta „drumul spre oameni” dar §i pe cel de inserare a istoriei, legendei §i mitului Tn operä, in centrul universului afländu-se creatorul. In acest amplu context, din marele „panteon” spiritual, fac parte §i portretele ín ghips §i bronz apartinánd lui Simion Bärnutiu (Fig. 4) §i respectiv Simion Balint (Fig. 5), aflate ín colectia tärgumure§eanä. Lucrärile demonstreazä capacitatea artistului de individualizare a fiecärui personaj atät prin träsäturile fizice cát §i printr-o nuantä definitorie a caracterului. Solutiile de constructie §i de redare vizualá folosite ín general pentru tipul acesta de portrét, íl ínscriu pe linia Ladea, Paciurea, cu corespondentä universal la Bourdelle13. Gradul mai maré de stilizare §i de amprentä personalá se identificá ín special ín lucrärile de mari dimensiuni, investite cu rigoare §i constructivitate. Urmárindu-i firul biografic, ín urma Dictatului de la Viena, din 1940, de la Cluj se stabilere definitiv la Bucure§ti. Dorinta de regásire a naturii §i frumusetea peisajului de pe valea Mure§ului íl vor determina ca din anii 70, sä§i instaleze atelierul de varé, la Deda-Bistra, judetul Mure§. Astfel, ín calitate de sculptor Ion Vlasiu ni se relevä ca imprevizibil, trecand de la un sentiment la altul, surprins fie ín blándele netezimi ale marmurei sau pietrei, fie ín frustele ciopliri ín lemn, ín care dalta se plaseazá coerent ín continuarea naturalá a fibrei originale. Indiferent de matériáiul folosit, lemn, piaträ, lut, marmurá sau bronz, íncearcá sä redefineascä forma púra, erijändu-se íntr-un cäutätor al formelor originäre, strämo§e§ti, care seamänä cu corpurile simple, pläsmuite de fortele necontrolate ale naturii. Uneori aceste forme incepute de naturä sunt desävär§ite de autor, exploatänd textura materialului. Fie cä din dialógul säu permanent cu spatiul natal recreeazä aceastä lume plinä de träiri dramatice, fie cä evocä figuri legendäre, eroice sau personaje emblematice, fie cä redä gestul atavic al protejärii pruncului de cätre mamä sau redä in simboluri lupta, virtutile umane, Ion Vlasiu insuflete§te cu pulsurile intense ale vietii interioare lumea formelor. Pictura trateazä о tematicä diversä, sondänd viata satului cu efigiile sale atät de apropiate §i indrägite de autor, mai tärziu, incluzänd §i peisajul zonei Deda Bistra unde pentru mult timp i§i va desfäta ochiul, istoria väzutä ca timp, personajele eroice ale ei, care „träiesc deasupra timpului”, momentele de exteriorizare a mändriei nationale, tema femeii §i a maternitätii intr-o delicatä tandrete, värstele vietii §i marile momente care le insotesc sau ata§amentul fatä de propria familie, animä microcosmosul creatiei sale. Locvacitatea pastei folositä cu multä generozitate, incarneazä deopotrivä delicatetea firului de iarbä sau rugozitätile minerale. Aceastä impresie de materialitate rudimentarä e conferitä §i de folosirea unei scheme compozitionale amintind de naivitatea subtilä a me§terilor populari. Uneori, oscilatiile de consistentä ale pastei, volumele decupate prin scrijelire ne poartä gändul la ornamentatia ceramicii traditionale. Simplu, dar nu simplist, elementele §i simbolurile extrase din 12 Ion Frunzetti, Jon Vlasiu”, in Arta nr. 2, Bucure§ti, 1972, p. 16. 13 Negoitä Läptoiu, Incursiuni in plastica..., p. 145. 318
