Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 32-33/2. (2013)
Magdalena Florea: Repere istorice privind apariţia şi evoluţia mişcării teatrale maghiare în spaţiul mureşan
Marisia XXXII-XXXIII conflictului románo-maghiar69 ín timpul Revolutiei de la 1848 §i nu contribuia la „aprofundarea fraternitätii dinire cele douá popoare”.70 Hajdú Győző §i-a íncheiat interventia prin enuntarea unei perspective care caracteriza íntreaga conceptie asupra rolului RAM, care nu era doar a sa, ci §i a autoritätilor: teatrele Regiunii Autonome ar fi trebuit sä propunä un repertoriu concentrat mai múlt pe operele scriitorilor maghiari din Románia, al cáror subiect era construirea socialismului, decát pe operele clasicilor literaturii maghiare.71 Sarcina Teatrului Secuiesc era, deci, de a se propune ca motor al dramaturgiéi maghiare ín Románia §i, ín ultimá instantá, ca mo§tenitor al traditiei íncepute cu 150 de ani ínainte la Cluj, prin ínfiintarea primului teatru maghiar permanent. Ca §i consecintá a dezbaterii, afi§ul-program pentru stagiunea 1955- 56 al celor douá teatre permanente oferea un curios amestec de aderentá ideologicá (garantatá prin bucáti de import sovietic), afirmarea valorilor „nationale” maghiare §i concesii limitate fatä de gusturile burgheze ale publicului.72 Teatrul Secuiesc a pus ín scená zeci de alte piese, printre care Povestea unei iubiri a lui Simonov („piesa analizeazá problemele conjugale ale bärbatilor sovietici”), Invazia lui Leonov (centratá pe istoria unui grup de partizani) §i íntálnire cu tineretea, a lui Arbuzov. Piesa, care descria „vesela viata a oamenilor de §tiintá sovietici”, a reprezentat, cél mai probabil, garantia autorizatiei de a puné ín scená restül programului,73 chiar dacé Comitetul Regional de Partid autorizase, pentru stagiunea 1955-56, о singurá piesá de productie „nationalá”, ínvatátoarea lui Sándor Bródy, care prezenta о temá destul de melancolicá: „viata grea a unei invätätoare ín societatea primilor ani ai secolului al XlX-lea”. Pentru a completa repertoriul §i a ímbogáti valenta culturalá, au fost folositi Schiller, Rostand §i chiar §i Moliére, a cárui piesá, Mizantrópul, era totu§i transpusá ín cheie ideologicá ín modul cél mai savuros posibil: „Piesei /7 lipse§te actiunea, aceasta existánd doar atát cat este necesar sä creioneze personajele. Aristocratul Alceste demascä caracterul putred §i corupt al mediului säu social”.74 Ultima modificare a denumirii institutiei prefigura transformarea teatrului tärgumure§an, dintr-o institute exclusiv maghiará, íntr-una bilingvá, a§a cum devenise Teatrul de Stat din Oradea. $i íntr-adevár, prin Hotárárea Consiliului de Mini§tri nr. 484 din 1962 s-а ínfiintat Sectia romána a Teatrului de Stat Tárgu-Mure§, care teatru va functiona, din acest moment, ca teatru dramatic cu douá sectii. 69 Ibidem, f. 74. Reprezentatia dramei Fáklyaláng a celebrului scriitor Gyula Illyés, care reevoca ín termeni patriotici Revolutia de la 1848, a adunat,pe data de 13 octombrie 1954,ín capitala RAM intelectuali din íntreaga Transilvanie, transformánd о premieré teatralé íntr-un happening cultural. 70 Piesa a fost vizionaté §i de marele actor sovietic Serghei Bondarciuc, care ar fi deciarat ca „...spectacolul de la Tárgu-Mure§ a fost pentru mine о incantare. Mi-а piacút, ín mod deosebit, remarcabila creatie a lui Kovács György in rolul lui Kossuth. Cred cä un colectiv capabil sä produce un asemenea spectacol se bucurä pe merit de recunoa§terea §i pretuirea spectatorilor, a intregii täri” (Fekete Attila, llyés Gyula, Fáklya, ín „Fáklya", Oradea, 12 septembrie 1954) 71SJAN-Mure§, fond Comitetul regional al P.C.R. Mure§ 1950-68, dosar 119/1955, f. 75. 72 Ibidem, f. 92-95. 73 Ibidem, f. 93. 74 Ibidem, f. 94. 165
