Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 30-31/3. (2011)
Felician Suciu: Medalion-astristul Ladislau Vasiliu baron de Popp (1819-1875)
Marisia XXX-XXXI unä cu procesul verbal Tntr-un numär separat „alu főiéi asoc. (iatiunii, n.n.) Tmbracate in colore de doliu (negru)”; participarea din partea asociatiunii a unei „deputatiuni” (delegatii) de patru reprezentanti dintre membrii fondatori §i ordinari la Tnmormäntare, persoanele acestea fiind domnii Augustin Ladai, loane cav.(aler- n.n.) de Pu§cariu, Alexandru Roman §i Alexandru Nedelcu. Din partea comitetului, pentru a „asista la solenitatea astrecarei Tn Reghinul säsesc", au fost numiti doi delegati, respectiv lacob Bologa Tn calitate de vicepre§edinte §i David bar.(on, n.n.) Ursu. In acela§i numär al revistei Transilvania, George Baritiu Ti dedicä un articol pre§edintelui „unui senatu la Tnalt’a curte de revisiune §i casatiune, consiliariu intimu alu Maiestatei Sale, distinsu §i decoratu (Cavaler al Ordinului Coroanei de fier cl. II in 1863, §i baron in 1872, n.n.)” drept recuno§tintä a marilor sale merite personale castigate pentru tron, stat, patrie, natiune §i mai cu seamä - autorul subliniazä acest lucru - celui care pänä de curänd a fost „presedintele” Astrei. О caracterizare creionatä Tn cäteva cuvinte, ni-l Tnfäti§eazä ca un pärinte de familie duios §i iubitor; amic sincer §i prompt Tn a se sacrifica pentru adeväratii säi prieteni; om näscut sä reprezinte patria §i natiunea oriunde; un venerabil atlet cänd era vorba sä apere dreptul §i dreptatea. Tot aid, ni se precizeazä cä este descendentul unei strävechi §i nobile familii romäne§ti, dar §i continuatorul Tn functii §i demnitäti ale unor romäni precum consilierii de curte Mehesiu la Viena, Budai (Deleanu, n.n.) la Leopole cancelarii Costea §i Nopcea, apói a mitropolitilor Alecsandri §i Andrei (§aguna, n.n.) §i nu Tn cele din urmä „le-а urmat Tn functii Tnalte §i unor colegi ai säi: Emanuil §i loan”. Cät prive§te suferintele acestuia, Baritiu afirmä doar cä a fost vorba de suferinte fizice §i psihice. Tncheie exprimändu-§i durerea §i „torentii de lacrimi” pentru cel de-а pururi dispärut.8 Cu ocazia Tnmormäntärii lui Ladislau Vasiliu Popp, la Budapesta, lustin Papfiu a rostit „oratiunea funebralä”. Ea a fost reprodusä partial Tn paginile revistei Transilvania din mai 1875.9 Cople§it de personalitatea celui plecat dintre cei vii, T§i face cunoscutä ezitarea de a gäsi un Tnceput potrivit, ne§tiind dacä mai Tntäi ar trebui sä prezinte „icoana gloriei §i eminentei lui” sau sä „zugräveascä durerea pierderii care apasä ca о stäncä grea sufletele” celor care l-au cunoscut. Pe mai departe, autorul cuväntärii cheamä Tn ajutorul säu divinitatea supremä pentru a deslu§i „tainele Tnältärii §i cäderii, ale puterii §i släbiciunii, ale gloriei §i infamiei natiunilor §i a Tmpäratilor”, ceea ce nu a putut Tntelege Tn cugetärile sale sträbätänd „§irurile secolelor §i scrutänd paginile istoriei popoarelor”. Mai conjurä geniile popoarelor apusé sä-i deslu§eascä izvorul §i fundamentul acestor §iruri de Tntämpläri. Tot el concluzioneazä cä izvorul §i fundamentul lor TI constituie „cultura Tmpreunatä cu moralitatea religioasä, cre§tinä, care prin lumina §i productiunile sale de abundentä binecuväntare formeazä punctui vertical Tn soarta popoarelor, din moarte la viatä, din barbarism la civilizatie, din Tmpärätia fortéi la Tnältimea suveranitätii spirituale”. Tn acela§i spirit, aduce vorba despre propria-i „natiune iubitä, natiunea romänä” pe care „o soartä amarä a tinut-o secole Tntregi captivä Tn Tntuneric, säräcie, umilintä” §i „schilävitä Tn sufletul säu, Tngenunchiatä pe ruinele gloriei sale de odinioarä”. Prin cuvintele magice ale apostolilor trimi§i de Dumnezeu - mai spune acela§i autor - „se de§teap-8 „Transilvania”, anul VIII, nr. 5, 1 martié 1875, Bra§ov, p. 49-51. 9 Ibidem, nr. 9, 1 mai 1875, p. 49-51. 87
