Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 30-31/3. (2011)

Virgiliu Z. Teodorescu: Preocupări de dotare a forului public în oraşele transilvănene între cele Două Războaie Mondiale

Marisia XXX-XXXI

ín primävara anului 1924, la Cluj a fost dezvelit* 4, Tn fata clädirii „Casa Tnvätätorilor”5, monumentul Gheorghe Lazär. Cu acest prilej participantii la solemnitate au audiat cuväntarea ministrului Alexandru Lapedatu.

Au fost anii cänd a fost enuntat §i s-а actionat §i pentru aducerea la Cluj, Tn fórul public, a unui monument al cinstirii lui Mihai Eminescu.6 ín acest scop Societatea Academicä Romania Junä, initiatoarea, a lansat, la nivel national, о chetä publicä. О defectiune organizatoricä sesizatä de Elisa I. Brätianu initiatoarea actiunii, a blocat aceastä preocupare.7 Modelarea preconizatului monument mobilizase numero§i concurenti, declan§ändu-se о efectivä competitie la care

statuii lupoaicei de pe Capitoliu, cu Romulus §i Remus, la care s-а adäugat un basorelief al impäratului Traian, executat de sculptorul Ettore Ferrari (1849-1930) §i inscriptia ALLA CITTÄ Dl CLVJ, ROMA MADRE, MCMXXI. Tn lucrarea sa, istoricul clujean Gheorghe Bodea aräta cä amplasarea monumentului a fost fäcutä in fata statuii lui Matei Corvin, din Piata Unirii, iar festivitatea de dezvelire a avut loc Tn 28 septembrie 1921, de cätre lulian Pop, primul primär romän al Clujului, in prezenta a peste 25.000 de locuitori. Evolutiv, acest monument a cunoscut odiseea multor altora din momentul impunerii Diktatului de la Viena. Retrasä §i ascunsä intr-un cotlon al pivnitei Primäriei din Cluj, a fost readusä in fórul public, dupä bune decenii, fiind insä, temporar, amplasatä pe alte vetre. Dupä cäteva decenii, a revenit pe amplasamentul din Piata Unirii. Lucräri de naturä edilitarä au impus alte reamplasäri, retrageri la Muzeul National de Istorie al Transilvaniei, chiar §i interventii de restaurare.

4 „Viitoruf, Bucure§ti, 12 mai 1924, p. 64.

5 „Casa invätätorilor” din Cluj Napoca, str. invätätorilor (in zona din spatele Teatrului National). Clädirea a fost construitä in perioada anilor 1902-1903, pe baza planurilor realizate de arhitectii Herczeg Zsigmond si Baumgarten Sándor. Tn aceastä clädire, initial, a functionat un cämin pentru elevii scolii de invätätori si pentru student» care erau copii de invätätori. Tn anii primului räzboi mondial, clädirea a gäzduit un spital militar. Dupä al doilea räzboi mondial, aid a fost unul dintre sediile Facultätii de Stiinte Economice, iar din 1990 al Inspectoratului Scolar Cluj. Clädirea a gäzduit, pänä acum cätiva ani si Centrul de Comunicatii al Facultätii de Matematicä si Informaticä din cadrul Universität» „Babes-Bolyai”, fiind si locul in care s-au organizat mare parte din laboratoarele si cursurile sectiei Informaticä din cadrul aceleiasi facultäti. „Casa invätätorilor” a fost inauguratä in 1921, apartinänd, pe ränd, pänä in 1974, Asociatiei invätätorilor §i Uniunii Sindicatelor Corpului Didactic. Tn 1974 sindicatele au fost nevoite sä päräseascä “Imobilul”, in “clädirea ro§ie” mutändu-se Universitatea Babe§-Bolyai. Acum, este in curs de perfectare revenirea acestui edificiu in administrarea Casei invätätorilor (vezi §i Lukacs József, Povestea „orasului-comoarä”, Editura Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 2005)

6 A.N.-D.J. Suceava, fond Prefectura jud. Cämpulung, dosar 11/1924, f. 17: Ministerul Sänätätii §i Ocrotirilor Sociale, la 3 septembrie 1924, aducea la cuno§tinta prefecturii initiative Societätii Academice „Romania Junä” de a ridica la Cluj monumentul Mihail Eminescu. A fost lansatä о chetä publicä. Se dau instructiuni cum sä se procedeze pentru asigurarea corectitudinii operatiunilor de colectare §i inregistrare a veniturilor realizate in acest scop; f. 21: Ministerul de Interne, la 22 noiembrie 1924, referindu-se la ridicarea monumentului Mihail Eminescu la Cluj, revendica prompta restituire a listelor de subscriptie intrucät nu au fost autorizate de cätre initiatori, respectiv Elisa I. Brätianu.

7 Eliza /Elisabeta/1.1.C. Brätianu, la na§tere §tirbei (1870 - 1957, Bucure§ti, cimitirul Bellu, figura 97, locul 33), cäsätoritä initial in 1890 cu Alexandru Marghiloman, apoi dupä divort, in 1907 cu I.I.C. Brätianu. A fost о fiintä distinsä, inteligentä, poliglotä (vorbea §i scria in cel putin trei limbi sträine: franceza, engleza §i germana. Ca о gazdä afabilä, §tia sä primeascä mai tot ceea ce avea mai distins lumea politicä romäneascä, fiind prietenä a prietenilor lui lonel Brätianu. Dupä decesul intempestiv din toamna anului 1927 а sotului, a avut ca preocupare majorä transmiterea cätre viitorime a celor intreprinse de Ion I. C. Brätianu pentru Románia. Ca atare, a fost sufletul initiativei aducerii in fórul public bucure§tean a monumentalei statui amplasatä in curtea A§ezämäntului Brätianu, unde, la 26 noiembrie 1935, inaugurase Biblioteca Publicä, insumänd patrimoniul de carte §i manuscrise al bibliotecii bucure§tene a sotului. A fost momentul cänd s-а adoptat hotärärea ca sä fie declan§atä realizarea monumentului, lucrare Tncredintatä sculptorului croat Ivan Mestrovic, care, Ín1937, a predat-o initiatorilor, dezvelirea avänd loc la 27 noiembrie 1930. Au fost anii cänd numeroase alte localitäti au adus in fórul public diverse simboluri, actiunile fiind onorate de Eliza I.I.C. Brätianu, prin sustinere materialä §i uneori cu participarea la dezvelire. A träit §i drama anilor, cänd, dupä 1948, furia ocupantilor eliberatori s-а manifestat ímpotriva a tot ceea ce era evocator a unitätii de neam romänesc(vezi §i: G. Bezviconi, Necropola Capitalei, Bucure§ti, 1972, p. 74; Elisa Ion I.C. Brätianu, Memorii involuntare. Texte stabilite, note si prezentare de Marian §tefan. Editura Oscar Print, 1999; Z. Ornea, Memoriile sotilor Brätianu, in „Románia Literarä", Bucure§ti, nr. 40, 1999).

257