Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 30-31/3. (2011)

Nicolae Balint: Aspecte referitoare la activitatea unor instanţe judecătoreşti mureşene, în primii ani după Marea Unire de la 1918

Istorie propriilor interese promovate de Marile Puteri, iar acest fapt a creat о stare de tensiune Tncä de Ia debutul Conferintei. Participantá Ia räzboi de partea Antantéi §i aflatä Tn rändul statelor Tnvingä­­toare Ia sfär§itul acestuia, Ia Conferinta de Ia Paris, Románia s-а väzut confrun­­tatä cu о serie de probleme §i atitudini adverse, vis-a-vis de propriile ei aspiratii §i revendicäri. Drept justificare a acestei atitudini, Romäniei i se imputa Tratatul de Ia Buf­­tea-Bucure§ti4, tratat incheiat Tn mod tortat, un tratat care-i fusese practic impus Tn conditiile de dupä Brest-Litovsk5, dar pe care statui román nu-l ratificase §i drept urmare acesta nu produsese consecinte Tn plan juridic §i economic. Ori §tiut este §i faptul cá nici Marile Puteri nu-§i respectaserä angajamen­­tele asumate fatä de Románia, mai precis cele referitoare Ia deschiderea unui nou front Tn sudul Greciei §i care ar fi sustinut astfel actiunile militare desfä§ura­­te de armata románé pe frontul transilvänean Tn fata unui atac dinspre sud, con­jugat cu contraofensiva austro-ungarä dinspre vest. Pe längä cuantumul reparatiilor de räzboi ce i se datorau, pentru partea romána, dar nu numai pentru ea, о problema foarte delicatä abordatä Tn cadrul Conferintei de Pace de Ia Paris s-а dovedit a fi §i problema minoritätilor. Tn acest sens trebuie mentionat §i faptul deloc lipsit de importantä, cá Románia s-a lovit Ia Paris Tn mod constant de atitudinea partizanä pro maghiarä a Angiiéi. Prin tratatele de pace Tncheiate acolo, Marile Puteri au impus norme juridi­ce cu caracter supra constitutional §i pe care statele semnatare erau obligate sä le consacre prin propriile lor legi, ceea ce era Tn mod evident о gravä Tncälcare a suveranitätii nationale pentru cä eie ofereau cercurilor apusene posibilitatea de a se amesteca Tn treburile interne ale statelor cärora li se impuseserä ase­­menea prevederi6. Ion I. C. Brätianu, cel ce a condus Tntr-o primä fazä delegatia Romäniei la Conferinta de Pace de la Paris, s-а dovedit a fi foarte intransigent Tn problema minoritätilor, atitudine adoptatä §i cu ocazia Conferintei de la Genua din 1922 cänd delegatia maghiarä a ridicat din nou problema minoritätilor, cu trimitere directä la minoritatea maghiarä din Transilvania cäreia, chipurile, nu i s-ar fi respectat drepturile consacrate Tn plan international §i ca о consecintä a acestei situatii, aceastä minoritáié nu arfi avut un Statut de egalitate cu natiunea majori­­tarä. Presiunea exercitatä de Marile Puteri asupra Romäniei prin abordarea ne­­realistä a chestiunii minoritätilor Tn cadrul Conferintei de la Paris a fost Tn parte contracaratä de atitudinea múlt mai flexibilä §i abilä a lui Alexandru Vaida Voe­­vod7, membru al delegatiei románé §i ulterior, dupä demisia lui Brätianu, chiar §ef al acestei delegatii. A§a cum vom vedea Tn continuare, problema minoritätilor era Tn fapt о fal­sé problemä, iar unui din argumente TI constituie consider eu, chiar faptul cä §i dupä realizarea de facto, dar §i de jure a Marii Uniri de la 1918, Tn legislatia Re­­gatului román - mä refer doar la provincia Transilvania, parte a acestui regat - s-4 Ibidem, p. 299. 5 Pascu, V., Istoria moderna a romänilor (1821-1918), Editura “CLIO NOVA”, Bucure§ti, 1996, p. 239. 6 Bold, E., op.cit., p. 7-10 7 A se vedea Tn acest sens Racovitan, M., Alexandru Vaida Voevod intre Memorandum §i Trianon (1892- 1920, Editura Tipotrib, Sibiu, 2000, pp. 166-167. 138

Next

/
Oldalképek
Tartalom