Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 29/2. (2009)
Restaurare, Conservare, patrimoniu
466 Marísia XXIX desfäcutä §i bägatä intr-una din magazii. ín decembrie 2001, a cunoscut о scurtä perioadä de grade, in care a fost expusä partial -in ciuda stärii de conservare precare- in sala "Maris" a Palatului Culturii, cu titlul " Sub semnul Sfintei Troite: de la Petru Pavel Aron la loan Bob" Dupä inchiderea expozidei, biserica a fost ajezatä din nou in spatiul de la Muzeul de §tiinte Naturale (constructia de cärämidä, in care se aflä §i in prezent). La inceputul anului 2008 s-а fäcut о analizä atentä a stärii de conservare, piesele fiind numerotate, asamblate in vederea reconstituirii scenelor §i reajezate intr-un spatiu aläturat Contextui istoric in care biserica a devenit grcco-catolicä ín and 1699- 1700, se semna actui Unirii, printre cei ce au participat la sinod afländu-se $i Popa §tefan din Sänmihaiu de Pädure (din apropierea Cäcuciului). La 1710, este mentionat un anume Cräciun ca protopop greco - catolic pe Valea Beicii. Primul episcop greco-catolic, loan Pataky, a fost numit in funcde in 1715, instalarea in sediul noii Episcopii unite la Fägära? fiind aprobatä de impärat in 1721. Pataki a luat cu forta de la ortodoc§i biserica din Fägära§, ziditä de Constantin Bräncoveanu, declaränd-o catedralä episcopalä unitä. ín 1727, moare pe nea$teptate.1 2 ín anul 1728 este ales ca episcop de Fägära§ Inochentie Micu Klein, din Sad (instalarea in scaunul de la Fägäraj fäcändu-se in 1732). Acesta trimite imediat dupä alegerea sa in funcde opt memorii (suplexuri) cätre Curtea din Viena, impärätesei Maria Tereza, ceränd printre altele, ca poporul román sä fie recunoscut ca a patra nadune din Transilvania. ín 1737, Inochentie obtine un domeniu la Blaj, unde i§i mutä rejedinta vlädiceascä. in 1738 se incepe zidirea unei mänästiri §i a rejedinfei episcopale din Blaj, care vor fi terminate abia sub urma$ul säu, Petru Pavel Aaron. ín anul 1744 este chemat la Viena, datorita mai multor acuzatii. Refuzänd sä dea curs acestei chemäri, pleacä in ascuns la Roma, cu speranta cä va fi ajutat de papa. Acesta, nu numai ca nu i-a oferit ajutor, ci a fost de partea curdi imperiale de la Viena ?i a nobililor catolici din Transilvania, interzicändu-i sä päräseascä Roma. ín 1751 este silit sä renunte la scaunul de episcop. in 1768 moare la Roma, departe de casä §i de credinciojii säi.3 La 1747 este numit in functia de episcop Petru Pavel Aaron, főstül vicar al lui Inochentie Micu. Domnia sa a fost fructuoasä pe plan cultural, acesta fiind totu§i aservit idealurilor uniadei. Tipográfia incepe sä 1 Convorbiri cu istoricul -cercetätor Mihu Elena, martié 2008 2 Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, "Istoria Bisericii Ortodoxé Romane", Ed. Sofia, Bucure§ti, 2000, pag.257 3 Ibidem, p.261
