Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 29/2. (2009)
Cultură spirituală
316 Marisia XXIX cuprins intre momentul mortii individuale §i renovarea finalä a lumii va separa biserica occidentals de cea orientals, prima optänd pentru ideea unui loc intermediär ce va face о carierS spectaculoasS, cea de a doua calificänd starea de a§teptare in forma lui dormitio. De altfel, retorica funebrS va specula intens téma mortii ca somn, in special pentru a imprima discursului о dimensiune consolatoare §i, implicit, terapeuticä. In textui oratiilor funebre, invocarea actului justitiei divine se face prin sublinierea gravitStii momentului, dar §i prin raportarea la elementele ce definesc viziunea apocalipticS, asocierea intre cele douS evenimente fiind fundamentatS scripturistic. Sigur, principala idee ce structureaza compozitional descrierea judecStii finale este cea a polarizarii destinului uman; astfel, acolo unde redactarea este mai consistentS intälnim referiri la situatia postumS a pScSto§ilor, respectiv a celor drepti. Cea mai fidelS variants in raport cu textul Sfäntului Chiril Alexandrinul, este cea apartinánd copistului Vasile II Hóban din 168015; in aceastS predicS momentului judecStii ii este alocat un spatiu amplu (in raport cu alte productii ale genului) §i se insists inclusiv pe elementele de "décor" ale spatiilor postume, ilustrate in forme de о plasticitate remarcabila. Interesant este faptul cS, dupS módéiul enuntat, aceastS predicS surprinde postexistenta in cele douS etape ale sale: prima, cuprinsS in intervalul dintre deces §i judecata finals, iar a doua, cea definitivS, stabilitS prin actul justitiei finale. De§i toate oratiile funebre ale secolului XVII, dar §i ulterioare acestuia, se referS in mod explicit la conditionarea destinului postum de calitatea conduitei din timpul vietii, niciunde nu se mentioneazä expres momentul judecStii particulare, menit sä fixeze rezidenta postuma pänä la deliberarea finals. Este un paradox acest fapt, cu atät mai mult cu cat intreaga constructie compozitionalS a predicilor pare sä aibS drept scop responsabilizarea individuals prin asumarea unei conduite conforme normelor cre§tine. Din punctui nostru de vedere este о incercare incipientä de modernizare a unui discurs religiös ce miza exclusiv pe valoarea soteriologicä a apartenetei la corpul bisericii; a§a-numitul optimism escatologic specific spatiului romanesc s-а originat in acest sentiment lini§titor al "calitätii" de cre§tin dobänditä prin botez, färä eforturi ulterioare de asimilare §i conformare la valorile religioase. Revenind la textul predicii de la 1680, dupS indicarea locului unde se gäsesc cei care, in ciuda pozitiei sociale privilegiate, au eludat invätäturile creatine privind milostenia, iubirea aproapelui, umilinta §i simplitatea, se trece la prezentarea antiteticS, ceea ce 15 Invitatura la mgroparea oamenilor creftini, 1680, ms.26, biblioteca Bisericii Sf. Nicolae din $cheii Bra§ovului, apud A.Dumitran, Constante ale discursului...., pp.98-99
