Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 29/1. (2009)
Patrimoniu
1st ovié 213 adresa unor membri ai batalionului, proveniti din clase sociale inferioare, imputändu-le acestora deficiente Ia capitolul virtute moralä sau instructie §colarä. Theodor Fabini a adoptat, íncá din fragedä tinerete un comportament ce fácea trimitere la о con§tientizare a apartenentei la о clasä socialä superioarä52. Incepänd cu a doua jumätate a lunii ianuarie 1849 armata imperialä din Transilvania comandatä de Anton Puchner, §i unitätile subordonate lui, s-au angajat in lupte succesive cu armata ungarä pätrunsä in Transilvania §i comandatä de polonezul Jozef Bern. Batalionul de vänätori säsesc §i-a consacrat botezul de foc abia Tn lupta de la Оспа Sibiului, la 4 februarie 1849, fiind utilizatä pänä atunci doar pentru actiuni din „spatele frontului”. Theodor Fabini a fost prezent ín lupta de la Оспа Sibiului, cä§tigatä de imperiali. Armata lui Bem s-а retras spre Orä§tie, urmäritä indeaproape de tabára adversá. La 8 februarie a ocupat pozitii de lupta in zona podului peste ráül Strei, din apropierea localitátii Simeria/Piski. Geni§tii maghiari au demontat podeaua podului pe zona de circulare a carelor53. ín zorii zilei de 9 februarie cele doua armate combatante au fost angajate in luptä. „Pivotul central” al confruntárii a devenit podul peste ráül Strei. Gheata peste ráül larg fiind subtire, iar apa, pe alocuri, adäncä, singura cale pentru imperiali de a ajunge in apropierea inamicilor lor a rámas traversarea podului. Se poate afirma cä batalionul de vänätori säsesc a fost dispus in linia íntái. Ea avea sarcina sä treacä ráül pe cele douá margini ale podului, de unde scándurile nu fuseserä ridicate, §i sä acopere batalionul „Bianchi” саге о urma. Membrii batalionului de infanterie „Bianchi” au primit sarcina ca sub acoperirea vänätorilor sa§i sä refacä podeaua podului pentru a se putea transporta bateriile de tunuri. ín acest context a efectuat deta§amentul, din care fácea parte §i Theodor Fabini, asaltul asupra podului. Abia ajuns la capátul opus al podului, Theodor a fost atins de plumbul uciga§. Glontul a pátruns prin §old §i a perforat coloana vertebralä. Cäzut ín brätele camarazilor säi, Theodor a fost transportat la Orá§tie. Rana i s-а infiamat §i in dimineata urmátoare s-а stins din viatá. Pentru curajul dovedit ín actiunea asupra podului, curaj care i-a stimulat §i pe camarazii säi, Theodor a fost ridicat, post-mortem, la gradul de locotenent. Ordinul de zi pe unitate a armatei imperiale din 13 februarie 1849 a scos in evidentá vitejia cu care a luptat batalionul de vänätori säsesc54. Tributul de sänge plätit de acesta in confruntarea de la podul de peste räul Strei nu a fost neinsemnat: au cäzut 11 tineri sa§i iar alti 23 au suferit räni grave55. Theodor Fabini a fost inhumat mai intäi in cavoul familiei Stengel din Orä§tie. In 1850 a fost transferat intr-un mormänt separat. Joseph Fabini a dispus ca pe piatra funerarä a fiului säu sä fie inscrise urmätoarele ränduri: „Theodor Fabini näscut la Media§, la 9 noiembrie 1827, voluntar in batalionul de vänätori säsesc, dupä incheierea studiilor de drept; ränit mortal in calitate de vänätor plutonier in asediul asupra podului de la Piski, la 9 februarie 1849; decedat la Orä§tie in dimineata urmátoare la värsta de 21 de ani, 3 luni; un sacrificiu al entuziasmului säu pentru popor, principe §i patrie”. 3. Viata §i moartea lui Theodor Fabini in serisori 52A se vedea cazul petrecut in anul 1843 cu ocazia serbärii §colare, relatat in subpunctul urmätor. 53 „Fegyvert és vitézt”. A magyar hadtörténet nagy csatái, („Arme §i viteji”. Marile bätälii din istoria militará ungarä). Red. Hermann Róbert, Budapesta, 2003, p. 170-190. 54 Dr. Richard Schuller, op. cit. p. 55. 55 Arhiva de Räzboi Austriacä, AFA 1848-1849, K. 1918-1929, f. 52.
