Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 29/1. (2009)
Istorie
182 Marisia XXIX a. Transilvania in legäturä politicä cu Poarta din Constantinopol, sub suzeranitate otomanä, veacul al XVI-lea - al XVII-lea. b. Transilvania in legäturä cu Viena imperialä, sub Suprematie austriacä (secolele al XVIII-lea - al XlX-lea), suzeranitatea otomanä fiind „mult mai respectuoasä decät suprematia austriacä” (incluzänd §i participarea la coalitiile antihabsburgice, in colaborare cu Tara Romäneascä §i Moldova)39 Se adaugä atitudinea „princiar ostilä” fatä de Regatul Ungariei. Preponderenta habsburgico-vienezä a dus insä la izolarea Transilvaniei - о provincie de margine. Mai mult, prin compromisul austro-ungar de la 1867, se sacrificä insä§i „existenta statului transilvänean, iar istoria evolutiunii sale constitutionale e curmatä brusc”. ínsá nu au putut fi simultan desfiintate §i fortele vii, componentele lui etnice románe§ti §i saxone care in toate domeniile vietii publice §i-au continuat, cu mijloace felurite, lupta impotriva unui organism de stat neconsimtit de ele, total sträin §i ostii fatä de fiinta lor etnicä40. Relatiile organice intre provinciile romäne§ti sunt permanent evidentiate de loan Lupa§, atät ca factor de träire colectivä, cät §i urmärirea temei predilecte a provinciei intracarpatice cu reliefarea rolului (ponderii) sale. ín „Sibiul ca centru al vietii romane§ti din Ardeal”, istoricul aratä : ,,Con§tiinta unui destin comun nu a lipsit in Evul Mediu acestor trei täri surori (voievodatele Transilvaniei, Munteniei §i Moldovei). Noi о gäsim exprimatä intrun chip lapidar, intr-o scrisoare a lui Alexandru Aldea, unul din fiii §i mo§tenitorii lui Mircea cel Bátrán cätre locuitorii din Sibiu, cárora le spunea : „Dacä Tara Romäneascä ar pieri, voi, de asemenea veti pieri”. lar in „Realités historiques”, istoricul spune : „Transilvania a putut sä se dezvolte färä Ungaria §i aproape impotriva ei. Tnsä, chiar in perioada deplinei sale dezvoltäri politice, economice §i intelectuale, cänd i-a fost dat sä indeplineascä un rol de oarecare insemnätate europeanä, ea nu s-а putut lipsi de sprijinul Tärilor romäne§ti”41. §i in cazul lui loan Lupa§, ca §i in cazul altor istorici romäni (§i europeni), se cere urmäritä componenta educativä. Se remarcä faptul cä relatia patriotism-adevär §i obiectivitate constituie о legäturä interesantä nu numai teoretic, dar §i folositoare practicii istoriografice, intre comandamentul national pe de о parte §i cel §tiintific, pe de alta. In istoriografia romána, acest lucru s-а impus cu necesitate, scrisul istoric fiind armä eficientä pentru lupta politicä, intru satisfacerea dezideratelor nationale. Acest element s-а corelat cu argumentarea caracterului relativ al adevärului istoric §i concomitent cu identificarea surselor majore de distorsiune ale acestuia. Acestä relativitate depinde de cätiva factori, identificati de Nicolae lorga in „Generalitäti cu privire la studiile istorice” §i in „Evolutia ideii de libertate”. Se include aici complexitatea insä§i a realitätilor istorice §i multiplicitatea punctelor de vedere posibile, pe care aceasta le presupune, fiecare cu adevärul säu. Relativitatea cunoa§terii istorice este о consecintä a insertiei retoricii in scrisul istoric §i este datä de caracterul relativ al surselor, in baza cärora se face reconstituirea trecutului, dar are loc §i о distorsiune interpretativä a izvoarelor istorice. Acest ultim factor se datoreazä ignorärii aspectelor colaterale, temei investigate, necunoa§terii mediului natural, mental §i moral al epocii, respectiv esentei fenomenului istoric supus investigatiei. In sfär§it, adevärul istoric este afectat §i de starea sau dispozitia sufleteascä, in care se gäse§te interpretul trecutului42. Functia educativ-civicä a istoriei este prezentä la istoricul Lupa§ incä din anii in care préda la Institutul Teologico-Pedagogic din Sibiu, cind sustine in revista „Vatra §colarä” urmätoarea idee : „Orice inväfämänt trebuie sä fie totodatä educativ, cäci о instruire färä educatie ar putea fi vätämätoare, decät folositoare societätii §i chiar omului insu§i”. lar, in 39 Ibidem, p. 17-22. 40 I. Lupa§, Faze/e istorice..., p. 56. 41 Apud V. Jinga, Probleme fundamentale ale Transilvaniei, Muzeul Judetean de Istorie Bra§ov, 1995, p. 140. 42 A. Pop, op. cit., p. 193, 200-202 §i Idem, Adevär §i obiectivitate: Propuneri istoriografice romäne§ti (de la Ha§deu §i Xenopol la Nicolae lorga). in „Revista Istoricä”, seria nouä, nr. 5-6 (V-Vl), torn 8, 1997. p. 392- 399.
