Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 29/1. (2009)
Istorie
180 Marisia XXIX la averile”Universitätii säse§ti”. La Germania, loan Lupa§ s-а raportat doar din punct de vedere exclusiv cultural. Cäci nationalisms säu romänesc (R.Ardelean), era un produs prin derivare al spiritului german, lucru explicabil prin formatia lui intelectualä. In permanentä a urmärit istoriografia §i diferite publicatii culturale germane, pe care le-а citat adeseori in lucrärile sale. A analizat pertinent influenta lui Hegel asupra lui N. Bälcescu §i M. Eminescu, ca §i cea a lui Ranke, asupra lui Kogälniceanu. A fäcut cunoscutä publicului romänesc opinia lui H. Friedjung asupra lui Avram lancu. De aceea se poate vorbi de loan Lupa§ ca filogerman, in sensul de pretuitor al culturii germane34. Un palier interesant al confruntärii cu alteritatea este cel confesional. Deplängänd „anahronismul istoric” al „scrierilor de partid” (sibiene §i bläjene), incepänd cu aparitia lucrärii lui T.V. Päcätian privitoare la A. Bunea (lucrärile bläjene le socotea infestate de „§ovinism confesional”), reia, de fapt, teza ortodoxé cä Unirea religioasä a fost „rod al intrigilor sträine” §i „pägubitoare”, apreciere derivatä din „päcatele catolicismului räsfränte §i asupra unitilor”. Mai tärziu, l-а vizitat pe Bunea Ia Blaj §i a scris amintiri despre el in „Luceafärul”. Apreciazä activitatea culturalä §i nationalä a §colii Ardelene §i protestul Consistoriului din Blaj impotriva proiectului de lege din anul 1842, care urmärea propagarea maghiarizärii. insä, in „Chestiuni de metodä privitoare la lucrärile de sintezä istoricä”, din 1939, neagä greco-catolicismului prioritatea declan§ärii luptei de emancipare nationalä, pe care о atribuie ortodoc§ilor. ln interventia sa din Camera Deputatilor din Bucure§ti, in 1923, a solicitat alocatii mai mari pentru Biserica Unitä, ca sä se „restabileascä echilibrul sufletesc..” intre confesiunile romäne§ti , insä, mai tärziu (de§i а suferit el insu§i din cauza regimului comunist), din nefericire, a aprobat actui arbitrar al desfiintärii Bisericii Greco-Catolice din Románia. Insä, in anul 1957, manifesta о atitudine reparatorie, atät din punct de vedere §tiintific, cät §i al aspectului moral. Impreunä cu istoricii C. Daicoviciu, S. Dragomir §i St. Mete§, dupä evenimentele din 1956 din Ungaria, primesc dispozitia „sä documenteze din punct de vedere §tiintific falsitatea propagandei contrarevolutionare din Ungaria cu privire la Ardeal §i relatiile romäno-maghiare”. Gäsind acte care dovedeau cä Unirea religioasä din 1698 nu a fost realä §i s-а efectuat „samavolnic” (in „informarea” fäcutä de prim-secretarul de partid al Clujului, care ii incrimineazä), de§i detineau „actele reale §i cele falsificate ”, datoritä „sfatului politic al filosofului reactionar Lucian Blaga” (cu care a fost de acord), au pästrat documentele pentru timpul cänd nu vor mai fi comuni§ti la conducere.35 О componentä semnificativä, in tratarea teoriei (dar §i scrierii ei), о constituie criteriile de periodizare a istoriei romäne§ti, incepänd cu Aaron Florian §i A.D.Xenopol. Sub influenta teoriei generationiste a lui Ottokar Lorentz, D.Onciul introduce acest sistem, iar mai tärziu, Mircea Vulcänescu, fäcänd о clasificare teoreticä §i metodologicä, folose§te periodizarea cu §ase generatii,care au marcat hotärätor istoria Romäniei moderne: а premergätorilor pa§opti§ti, junimi§ti, componentä socialä, de foc (a inimii), tänärä. Majoritatea istoricilor au preferat sä ignore valentele periodizante ale conceptului de generatie, rämänänd fideli criteriului politico-dinastic, traditional36. §i periodizarea lui Xenopol era diferitä de cele utilizate, fiind axatä pe un factor de influentä externä, inräuririle culturale. in „Epocile principale ale istoriei romänilor”, Cluj, 1928, loan Lupa§, о analizeazä §i constatä cä: in primul ränd, criteriul organic pentru epoci este inconsecvent (neadecvat); influenta slavonä §i greacä au fost anterioare epocilor in care le-а incadrat Xenopol §i au avut un slab ecou in Transilvania (in aceastä provincie, pänä in secolul al XVII-lea un rol covär§itor l-а avut limba latiné, apoi limbile nationale, aflate in ofensivä); epoca romänismului nu poate sä se considere cä incepe in anul 1821, 34 R. Ardelean, op. cit., p. 320-322 §i 330. 35 Ibidem, p. 327-328 $i documentul citat in „Informare", in „Etape spre о monografie Constantin Daicoviciu”, la L. Nästasä, Intelectualii §i promovarea socialä ín Románia sec. XIX-XX, Edit. Limes, Cluj- Napoca, 1994, p. 223. 36 A. Pop, op. cit., p. 96-97 §i 101-102 (inclusiv clasificarea lui Mircea Vulcänescu).
