Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 29/1. (2009)
Istorie
160 Marisia XXIX formulare a conceptului de cäsätorie prin care nu exista acest „dotariu”4, femeia nu putea pretinde nimic, iar bärbatul se putea despärti de ea mai repede §i u§or. ín evul mediu rolul preotului va create tacit, el substituindu-se tatälui miresei, prin ceremóniáiul de Tncredintare a sotiei, dar §i prin calitatea de judecätor al libertätii de consimtämänt. Tot aceastä perioadä aduce cu sine transformarea cäsätoriei intr-o Sfäntä Tainä, Statut consfintit ín cadrul Conciliului de la Lyon din 1247, reprezentänd „unirea a douä suflete credincioase, douä trupuri capabile sä procreeze §i douä persoane juridice”5. Se creeazä о legäturä mai puternicä intre om §i Dumnezeu, intre comunitate §i bisericä, care se va mentine §i se va dezvolta in secolele urmätoare, ajungänd ca viata individului sä se axeze pe normele impuse de religie, de bisericä, fiind un reper al moralei dupä care cre§tinul se ghida. La sfär§itul evului mediu §i inceputul epocii moderne cäsätoria punea temelia familiei moderne cu rolul säu de „nucleu al reorganizärii economice”6. Denis de Rougemont oferea trei categorii de „consträngeri” care se aflau la baza intemeierii cäsätoriei, §i anume: consträngerile sociale, sacre §i religioase. Consträngerile sociale au la bazä interesele familiale §i averea, cele sacre vorbesc de datini §i obiceiuri strävechi, iar cele religioase ne amintesc cä cei doi formeazä un cuplu §i „sunt legati pe vecie”. In ceea ce prive§te dragostea fizicä, sexualitatea din cadrul institutiei cäsätoriei, ca motiv al intemeierii acesteia, a fost о temä mult controversatä incä din timpul Pärintilor Bisericii. Multi au considerat sexualitatea sinonimä cu necurätia, cu pofta trupeascä care reprezenta desfräul, condamnat de Vechiul Testament, implicit de bisericä. in cadrul acesta putem cuprinde §i elementul castitätii, al fecioarei glorificate in cea mai sfäntä imagine a Fecioarei Maria §i chiar celibatul lui lisus Hristos. Avem astfei un registru justificativ al cäsätoriei in care aceasta capätä anumite valente: cäsätoria-procreatie, cäsätoria-legitimare a sexualitätii §i cäsätoria-alternativä a imbunätätirii stärii economice7. Desigur §i sentimentul iubirii ocupa, in unele cazuri, un loc important, dar el nu era necesar. Prin secolele Xl-Xll s-а ajuns chiar la о renegare а cäsätoriei §i sexualitätii. Epoca modernä ne aduce instabilitatea cäsätoriei ca institute socialä prin dilema: pasiune sau ratiune8. Pasiunea ne poate duce de multe ori spre fericire, dar fericirea este о notiune greu de definit, dar §i mai greu de atins §i pästrat. Ea poate dura doar cät clipa in care о gäse§ti, de aceea ratiunea poate oferi alternativa durabilitätii mariajului. Secolul al XX-lea aduce cu sine cäsätoria din iubire care este sinonimä acum cu pasiunea. Totu§i se na§te intrebarea: poate о cäsätorie bazatä doar pe pasiune, pe „iluzia libertätii”9, sä depä§eascä toate obstacolele vietii §i in special, alte ispite care apar ca о evadare din „plictisealä”10 11? Aceasta apare in momentul implinirii pasiunii, iar epoca modernä ne aduce intäietatea sentimentelor de iubire fatä de ierarhia socialä in acela§i timp in care pasiunea submineazä ideea de cäsätorie. Familia este in fapt о comunitate care reprezintä „cheia fericirii individuale §i а binelui public”,11 väzutä astfei de liberalii francezi dupä Revolutia care a modificat structurile politice, economice §i juridice atät in Franta, cät §i in intreaga lume, un model revolutionär adoptat §i de Europa, in acela§i cadru, traditionali§ti francezi 4 Ibidem, p. 146. 5 Denis de Rougemont, lubirea §i Occidentul, Editura Univers, 2000, p. 300. 6 Gisela Bock, op. cit, p. 29. 7 Adriana Florica Muntean, Motivatii ale cäsätoriei in mediul rural transilvänean din a doua jumätate a secolului al XlX-lea, Tn Studii de istorie a Transilvaniei, 1999, p. 53. 8 Denis de Rougemont, op. cit., p. 306. 9 Ibidem, p. 304. 10Michelle Perrot, Familia triumfätoare, Tn Istoria vietii private, coord. Philippe Aries, Georges Duby, Editura Meridiane, 1997, vol. Ill, p. 80. 11 Ibidem, p. 82.
