Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 29/1. (2009)
Istorie
156 Marisia XXIX Toponimul Räpäu, indicä räpä=alunecare de teren in coasta unui deal. Räpele de längä Tärnäveni sunt loc de atingere a trei hotare agricole: al Veltului, Botorcii §i Adämu§ului §i este cea mai mare din zonä. De aici §i maximizantul sufix au: Räpäu. Terenurile arabile de pe dealul Botorcäi, dar §i pä§unea Räpäului de la Adämu§, Perii Räpäului (numiti §i pä§unea de Ia Perii Veltului), pästreazä acest toponim. Cuväntul “räpä” apartine grupului de cuvinte protoromäne§ti (de substrat), apropiat semantic de latinul ripa, ae: mal, conservat §i in italiana curentä, fidel §i cu acela§i sens. Cercetärile lui Reichenkron (1966), il organizeazä radicalul indo-european R, care a dat §i pe ripa (in latiné), röhre (in Germania), rek- reka- in limbiile slave, iar la női pe “ráca” §i “raná”, ultimul rámas uzual in adverbialul “intr-o ränä”= culcat pe о coastä, rästurnat pe о parte.Vechimea este in incontetabilä §i este incä о dovadä a däinuirii romäne§ti pe valea Tärnavei Mici.25 Toponimul se intälne§te in 7 nume de localitäti, ca Räpa- in Bihor, Hunedoara (längä Orä§tie), Bacäu, Buzäu (räpile), dar §i Räpa- Jepei (Bacäu), Räpa Secäturii (Vaslui §i Räpciuni) Neamt.26 Curmätura, toponim foarte räspändi pe Tärnave, denume§te о §ea de culme, о intrerupere, originea fiind in verbul a curma= a täia, a puné capät. Derivate sunt curmat, necurmat, curmätor, in dialectul aromán §i meglenoromän, este imprumutat §i in limba ucraineanä. In albanezä are forma cormare §i este analizat, etimologic §i comparativ, de о serie de recrutati lingvi§ti. Pentru romänescul curma (in separabil de albanezul kurm, ne), mai probabilä aparteneta la indo-europeanul skeu= a täia, desface, räzui, scurma, scormoni din radicalul sek, indo-europeanul skuti, skamatiturburä, scormone§te, scobe§te, eventual “a face täieturi, incizii”. Pentru verbul romänesc ar fi necesar un indo-european (s) keu-r-m, kur-m.27 Toponimul “curmätura” de la noi, indicä terminarea coamei colinei §i päräia§ul, pe sub Podul Curmäturii, care ajunge in lunca räului. ín cele mai multe cazuri, curmätura este о §еа, a unei coame de deal, sau de munte, un loc de trecere peste cumpäna apelor. Tema veche curm, legatä de termenul albanez, a dat, pe längä curmei (bräu vegetal) §i verbul “a curma” ( a stränge о legäturä, a “cionca” un trunchi, a se curma de §ale, dar §i adverbul de loc curmezi§). A dat §i toponimul Curmezi§u, pobabil un teren care se lucra de-a curmezi§ul unor parcele (loturi). (Liviu Suciu). Gruiete, ca toponim este diminutivarea vechiului substantiv neutru Grui, (gruiuri)= ridicäturä de pämänt, mamelon, bot de deal izolat, colinä, dälmä, dar §i “coastä de deal”, “delucian” ( alt inteles, osia dinainte de care se prinde protapul la sanie). Apre §i in aromänä- dupä “Toponomia romänä”, a lui lorgu Iordan din rädäcina grun-u, are rädäcina tracä. §i apropierea fäcutä de slavul vechi gora “munte” este de luat in seamä, prin legäturä de inrudire indo-europeanä.28 In valea Tärnavei Mici, mai existä incä un numär de 37 de toponime de forrná: Grui, Gruiu, Grui§or, in gruie, Gruiele, Gruiete. In Transilvania interbelicä erau nume de localitäti provenite de la acest toponim: Gruilung (Ceica- Bihor), Gruin (Cara§-Severin). Ca termen protoeuropean, strävechi, “gruiu” s-а pästrat in catalanä: gruny (bot de deal), in provensalä gronh= bot de deal, in friulanä groin= inältime (de deal), in engadezä gruon=bot, in calabrezä vrona=nas adänc, in sicilianä grugno=rät, bot in aromänä grum=bärbie ie§itä. Gruietele, la Tärnäveni (Bozia§) sunt ridicäturi in terenuri din spatele statiei de transformare 110, dintre Bozia? §i Adämu§(Liviu Suciu). О origine veche о are §i toponimul “Gävanele”, cunoscut §i in alte zone in formele: gävanä, gävanele, gävanoase. ín albia räului Tárnává Micä, locurile adänci (de 2-3m) §i de micä intindere, unde apa face värtejuri, sunt numite gädävane, 25 L. Suciu, Cäteva consemnäri de toponomie tämäveanä. 26 Nomenclatorulpo§tal.... p. 339. 27 I. I. Russu, Etnogeneza romänilor - fondul autohton traco - dacic §i competenta latino - rlmanicä; Ed. Stlintificä §/' eciclopedicä, Bucure§ti, 1981, p. 300-301. 28 Ibidem p. 325 - 326.
