Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 29/1. (2009)
Istorie
150 Marisia XXIX pä§uni”. Aceste toponime au “párául” la singular, pe cánd Ia Bahnea - Tn forma veche Bechnen §i moderné Bächne este pluralul. Bahnea este flancatä Tntre douä väi, cea a Cundului §i a Indiciului, care se unesc intr-o mla§tinä mare. Vänturile §i inundatiile sunt anuale §i pägubitoare páná azi. Poate acesta a fost motivul determinat al plecärii sa§ilor din Bahnea, dar nu se §tie nimic despre reemigrare sau despre noua a§ezare. Numele Ceua§ este atestat documentarin anul 1301. Románii din zonä au numit satui Tntotdeauna Täua§, iar sa§ii Grubendorf. Persista traditia puternica a locuirii sa§iilor in denumirea Szaszcsavas. Se spune cä din cauza unei epidemii de ciume, numärul sa§ilor s-а imputinat §i cei räma§i, cu exceptia a 4 familii au plecat §i s-au stabilit la Bratei, lángá Media§, luänd §i clopotele de la bisericä. Insä Liviu Suciu, douä patronime maghiare- Pikiri §i Meder par a fi säse§ti. In plus, este §i о poreclä datä unei familii romäne§ti, Cri§an- azi maghiarizate, pe care localnicii din Ceua§ о numesc Jájáck= de-а lui Jaja, derivat de la ja, ja- in säse§te “da, da”. Mai convingätor este toponimul Baumgar (baumgarten= grädinä de pomi), azi, о livadä situatä deasupra sträzii principale. Boangä este §i la Tärnäveni unicul toponim de origine germanä de pe teritoriul municipiului, din säsescul boangär - boangärd, deci livada (baumgarten). Deci, aceastä legäturä este asemänätoare cu säsescul Adärnichin, pe Unter de Eichen= Pe sub stejari” de la Media§, sau toponimul Tiligrad, de la Jidvei, din Ziegengarden= “grädina caprelor”. Traditia pästreazä amintirea venirii maghiarilor in Ceua§, adu§i de la Bahnea de gróful Bethlen §i numele conducätorului lor, Vass. Pentru satui Daia, nu exista nici atestare documentarä a exitentei sa§ilor §i nici un fei de traditie, doar denumirea maghiarä de Szaszdanyam. Se presupune dupä dr. Th. Nägler cä este mai veche denumirea Dellendorf (Dalle, Delle= adänciturä) insä sa§ii din Indiciu, Cund, Lasläul Mic §i Bägaciu ii spun Dengel. Atät Bahnea, cát §i Ceua§ul, Daia dar §i Valea Sasului au fost proprietatea familiei Bethlen. Ultima localitate este mentionatä in anul 1332, in registrul zeciuielilor papale “Sacerdos de villa Nykolay”, iar mai tärziu are §i denumirea de Olahszentmiklos, ceea ce presupune prezenta unor enora§i catolici, care putea fi sa§i. Denumirea poate veni de la un greav sas, ca cei de Ro§ia de Seca§ sau Cälnic, ajun§i veritabili stäpäni feudali. Sa§ii au convietuit cu maghiarii in zona Tärnavelorin patru localitäti: Nade§ Bläjel, Veseus, Boian.15 Mai múlt, in bazinul Tárnavei Mici existau 14 a§ezäri, atestate documentar, dispärute insä cu tótul. íntre ele este atestatä, in anul 1278 §i “villa Munch” (la Csanky Deszö, Magyarorszag történeti földrajza a hunyadiak korabon, volumul V, 1886 §i Documente privind istoria Romäniei, C, Transilvania, volumul VI, p 189), despre pozitiacáreia se spune doar cä este lángá Tycheu-Zenth-Martin (Tärnäveni). Numele este germanic §i inseamnä in grafierea latiná, destul de deformatá a secolului al XIII- lea “satui cälugärului (cälugärilor)”, apartinänd probabil unei abatii locale. Nu se §tie - Liviu Suciu, dacä odatä cu coloni§tii sa§i au venit §i cälugärii, insä data atestärii satului (villa), coincide cu sosirea sa§ilor in Transilvania. Cercetäri fäcute in anul 1967 au gäsit intre Tärnäveni §i Veit pe Valea Adämu§ului ürme vizibile a douä electee de pe§te, de forrná dreptunghiularä, obi§nuite la a§ezärile monahale. In vecinätatea lor s-au descoperit urme de ceramicä dacicä, romanä §i feudalä timpurie vrä§nitä §i chirpici ars. Motivele plecärii sa§ilor din aceste a§ezäri (Liviu Suciu) sunt mai multe. Una este situatia de iobagi pe päminturile comitatelor, care oferea о viatä mai asprä decät pe “Pämäntul Säsesc”, de§i au avut facilitäti fatä de autohtonii romäni. Acesta ar fi putut provoca fuga unor iobagi sa§i de pe feudele nobiliare sau chiar plecarea prin intelegere cu “domnii de pämänt”. Faptul cä Bahnea, Ceua§ul §i Daia au rämas färä sa§i, dar §i faptul cä au apartinut Bethlenilor, ca §i Valea Sasului, poate motiva о asemnea interpretare. Se scutizeazä §i pretentiile domnilor de pämänt, prin cre§terea permanentä a cuantumului datoriilor §i prestatiilor, inclusiv dijmelor bisericii, pe care unii nobili le arendau. Fenomenul a fost mult mai redus in capitalurile sáse§ti din 15L. Suciu Sa§ii din Tárnává Mica.
