Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2006)
Istorie
544.402.000 lire turce§ti, ceea ce reprezenta Tntregul buget ordinär al Turciei1. §tirea cä Turcia sista, in aprilie 1944, transporturile de crom cätre Germania a stärnit mari emotii. Se credea cä guvernul turc fusese in sfär§it convins de necesitatea inträrii imediate in räzboi, ceea ce dädea trupelor angloamericane libertatea de tranzit pe teritoriul turc cätre Bulgaria. ín schimb, Aliatii reveneau asupra suspendärii aplicärii Légii de Imprumut §i Inchiriere Turciei. Legatia Frantei comenta aceastä decizie a guvernului turc, ca fiind direct legatä de informatiile primite §i care se refereau la planurile Aliatilor in Balcani. Statui Major turc ar fi fost informat de faptul cä se pregätea о debarcare aliatä pe coasta dalmatä §i in Grecia, ceea ce ar fi dus in mod logic la intreruperea transporturilor terestre spre Germania. ín acela§i timp, transporturile pe maré ar fi fost periclitate de submarinele §i aviatia sovieticä. Astfel, autoritäre turce§ti au preferat sä renunte de bunä-voie la acest acord, mai ales cä, pe viitor ar fi periclitat §i relatiile diplomatice cu anglo-americanii. De asemenea, Legatia Turciei la Bucure§ti credea cä §i succesele sovieticilor din Crimeea au fost decisive in schimbarea deciziei turce§ti, pozitia URSS-ului in Marea Neagrä devenind amenintätoare pentru Turcia1 2. Din surse oficiale germane SSI afla cä pre§edintele, Ismét Inonu a cerut oficial, intr-o vizitä la Moscova, in iunie 1944, sprijinul autoritätilor de la Kremlin pentru pästrarea neutralitätii. ín cälätoria sa a fost insotit de mare§alul Ciakmak §i de §eful Marelui Stat Major, Orbay. ín dorinta de a pástra neutralitatea tärii, guvernul turc era dispus a accepta conditiile sovieticilor de a läsa liberä trecerea pe teritoriul turc a armatelor sovietice sub pretextul cä vor sä apere dreptul lor asupra actiunilor Canalului de Suez. ín realitate, doreau sä realizeze un teritoriu neutru intre frontiéra turcä §i zona ocupatä de Aliati3. Dar hotärärea Turciei de a rupe relatiile cu Germania, in august 1944, nu insemna cä a intrat in räzboi. Hotärärea avea mai mult un caracter politic, decät unul militar, mai ales cä Saracioglu nu a dat un räspuns oficial pentru räzboi. Nu trebuia uitat faptul cä Germania avea multe simpatii in armata turcä; de asemenea, nu trebuiau neglijate nici presiunile tinerilor turci care simpatizau cu Berlinul, de aceea presa §i publicul priveau cu lini§te desfä§urarea evenimentelor4. Färä indoialä cä Turcia era dispusä sä faeä un pas cätre un acord cu URSS-ul, mai ales datoritä faptului cä in afarä de acordul semnat cu 25 de ani in urmä, legäturile intre cele douä state se mentinuserä in limita corectitudinii, färä a fi caracterizate drept cordiale. ínainte de izbuenirea celui de-al doilea räzboi mondial au fost purtate tratative la Moscova, dar care nu au dus la un rezultat favorabil. Multä vreme Turcia a contat pe faptul cä о expansiune sovieticä nu era väzutä cu ochi buni de cätre britanici, de aceea a incercat sä limiteze avansarea Rusiei cätre Balcani. ín aceastä politicä a incercat sä atragä Románia, Bulgaria §i Ungaria. Unul dintre pionii acestor planuri fusese ambasadorul Turciei la Bucure§ti, Suphi Tantioer, a cärui atitudine antirusä §i filobritanicä era bine cunoscutä. Evenimentele ulterioare au dovedit cä aceastä politicä nu avea sorti de izbändä, atät din cauza situatiei interne din aceste state, cat §i din cauza faptului cä Bulgaria nu fäcea о politicä antirusä. Dupä Conferinta de la Teheran, cänd acordul ruso-turc a luat forme precise §i cänd s-а constatat cä nu se mai putea conta ре о animozitate intre Marea Britanie §i URSS, Turcia a inteles cä risca sä 1 Ibidem, f. 363-365. 2 Ibidem, f. 366-367. 3 Ibidem, f. 380. 4 Ibidem, f. 390. 331
