Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2006)

Istorie

ales cä era cea mai bunä modalitate de a convinge Turcia sä intre in actiune.»1

Deschisä in mod categoric cu ocazia Conferintei de la Adana, problema atitudinii Turciei a fost reactualizatä in cercurile diplomatice de discursui pre§edintelui de Consiliu, Saracioglu. Acesta a provocat о imensä surprizä §i stupoare; cercurile diplomatice contau ре о schimbare la fatä a guvernului turc §i se a§teptau ca acest lucru sä se producä mai tärziu, in lunile de varä §i anume in imediata apropiere a unei ie§iri din neutralitate1 2.

ín plan extern, presa maghiarä ducea intense campanii de promovare, cu cele mai diverse ocazii, a prieteniei turco-maghiare. Informatiile trimise de rezidentii SSI de la Budapesta, in martié 1943, relevau cä interesül prietenesc nu era trecätor §i nu fusese indus prin campanii de presä, ori sub presiunea evenimentelor, ci era semnul unei simpatii reale intre cele douä popoare. Legäturile de origine dintre maghiari §i turci - turanicii - erau afirmate §i sustinute de ziarele nationaliste ori de cäte ori aveau ocazia §i aceastä temä era folositä de presä ca temei al existentei nationale §i internationale a Ungariei. Se fäcea adesea referire la afirmatiile filozofului Keiserling, care califica natiunea maghiarä drept «cea mai nobilä din Europa». Nu se amintea nimic despre conflictele de-a lungul istoriei dintre cele douä state, de cuceririle turce§ti fäcute sub egida religiei islamice, nici de rezistentä maghiarä ca reprezentantä a cre§tinismului catolic. «in era nouä, certurile dintre cruce §i semilunä sunt de domeniul istoriei.»3 Numeroase conferinte istorice fuseserä organizate pe baza acestei comuniuni de origine turco-maghiare, cele mai multe fiind publicate in seria Cahiers Balcaniques. Ungurii socoteau pe turci un popor «frate» §i se afirma, «poate nu intämplätor, cei doi mari emigranti din istoria maghiarä, Racoczi §i Kossuth au gäsit adäpost pe teritoriul turc.»4 in lumina acestor evenimente §i a articolelor mai mult decät favorabile dintre cele douä state, nu a mai fost о surprizä pentru nimeni faptul cä in aceea§i lunä s-а semnat un Acord comercial turco-ungar valabil un an; va fi prelungit in iunie 1944, Turcia urmänd a livra insemnate cantitäti de bumbac5.

Bunele raporturi dintre Turcia §i Germania sunt confirmate in aprilie 1943, cänd au fost semnate noi acorduri comerciale intre cele douä täri. in urma negocierilor de la Ankara vor intra in vigoare un Acord pentru schimbul de märfuri §i un Acord pentru reglementarea schimbului de pläti. Reprezentantii in capitala Turciei au fost, din partea Germaniei, ambasadorul von Pappen §i ministrul plenipotentiar, Clodius, iardin partea Turciei, ministrul de externe, Menemencioglu §i pre§edintele Comisiei pentru Negocieri Economice §i Financiare, Burhan Zihni Sanus.

Ín cadrul acordurilor incheiate, s-а convenit, printr-un protocol special, asupra volumului de märfuri care atingea valoarea de 120 milioane märci germane. Germania furniza Turciei produse industriale in timp ce exportul turc era axat pe materii prime6.

Ín urma debarcärilor Aliate din Africa de nord §i a progresului diverselor ofensive ruse§ti, indeosebi cea din Caucaz, atentia multor agenti ai diverselor servicii secrete s-а indreptat spre Balcani, Turcia §i Marea Neagrä. Se gäseau observatori care credeau cä Marea Neagrä era chematä sä joace un mare rol in

1 Ibidem, f. 288.

2 Ibidem, f. 294-296.

3 MAE, Fond 71, Románia 1920-1944, vol. 73, f. 494.

4 Ibidem, f. 496.

5 Idem, vol 73, f. 497 §i vol. 79, f. 778.

6 ASRI, Fond D, dosar nr. 5526, f. 229.

325