Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2006)
Istorie
etc1. Dupä plecarea britanicilor, interesele informative engleze au fost preluate de americani. Irakienii, palestinienii, transiordanienii §i arabii au urmat gestul englezilor §i au päräsit Románia ín aceea§i lunä1 2. Ambasada primise dispozitia ca supu§ii säi sä-§i lichideze cat mai repede afacerile comerciale din Románia, pentru cä tensiunea dintre cele douä täri putea duce foarte curánd la ruperea relatiilor diplomatice (februarie-martie 1941 )3. Informatiile SSI, din luna martié 1941, relevau faptul cá cercurile grece§ti din Bucure§ti comentau ín jurul posibilei atitudini a Turciei fatá de evenimentele din Balcani. Se afirma cá Turcia era indisolubil legata de politica Marii Britanii, cu atát mai múlt cu cát toate punctele strategice se aflau ín mána englezilor. Totodatá, se credea cá Grecia nu va fi lipsitá de ajutorul Turciei4. Declarable pre§edintelui Inonu, ca ráspuns cátre Hitler, evidentiau faptul cá „Turcia nu dore§te rázboiul §i va face tótul ca sá-l evite cu conditia ca germanii sá-§i retragá armatele ре о distantá de 100 km. de frontierele Turciei §i Greciei. ín schimb, cele douä täri se obligau sá-i evacueze amabil pe militarii englezi.”5 ín cercurile turce§ti din Bucure§ti se comenta cá sentimentele anglofile de care erau animate oficialitátile de la Ankara erau datorate coruptiei britanicilor §i cá, de fapt, masa mare a poporului ture nutrea sentimente favorabile germanilor. A§a se explica faptul cá Serviciul de Informatii tűre din Románia urmárea activitatea fiecárui conational, bánuit cá arfi favorabil unei apropieri turco-germane6. La doar о lunä de la declarable lui Inonu (aprilie 1941), corespondentul Agentiei Havas la Ankara semnala intense contacte íntre conducätorii turei §i ambasadorul german von Papén. ín acela§i timp, Agentia Telegraficä Turcä dädea detalii legate de evacuarea Istanbulului §i a altor ora§e precum: Kirklareli, Edirne, Tekirday §i Kanakkale. Acestea se aflau ín regiuni unde se declarase stare de asediu, in conditiile in care rázboiul ajunsese la portile Turciei. Cu toate acestea autoritätile nu dädeau semne cä ar fi intentionat sä renunte la neutralitate7. Nici concenträrile de trupe germano-bulgare la frontiéra occidental a Turciei, in august 1941, nu au provocat о reactie puternicä in cercurile diplomatice turceíjti din Bucure§ti. Se afirma cä «deja se §tie din experientä tactica germanä, care in timp ce duce tratative pentru a obtine concesii face pregätiri militare la frontierele acelui stat pentru a-i aräta care ar fi consecintele unui refuz.»8 Turcii nu se läsau impresionati §i declarau cä «vor face concesii doar daeä erau compatibile cu independenta lor»9 §i nu se vor läsa intimidati de demonstratii militare ostentative din douä motive:- «Turcia este azi pregätitä mai bine ca oricänd sä faeä fatä unei incercäri de invazie pornitä de pe continent, bazändu-se mai ales pe sistemul de aliante pe care le are cu terte puteri;- datä fiind situatia frontului de est, comandamentul tűre este de pärere cä 1 Ibidem, vol. 79, f. 285-290. 2 Ibidem, vol. 66, f. 94. 3 ASRI, Fond D, dosar nr. 8945, f. 9. 4 Idem, dosar nr. 3806, f. 162. 5 Ibidem, f. 170. 6 Ibidem, f. 171. 7 Ibidem, f. 189. 8 Ibidem, f. 220. 9 Ibidem, f. 221. 316
