Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2006)

Istorie

Constitutia carlistä din 27 februarie 19381 va modifica radical a§ezämäntul electoral al Romäniei, ín ceea ce prive§te organizarea §i functionarea institutiilor statului, dar va pástra in continuare principiul obligativitätii executárii dreptului de vot atát pentru bárbati cát §i pentru femei. Votul universal va suferi serioase lovituri prin ridicarea värstei pentru alegätori de la 21 ani la 30, §i prin introducerea sistemului corporatist italian, alegátorii fiind impärtiti ín trei categorii profesionale (art. 61).

ín baza noilor principii ale légii fundamentale a statului, s-au elaborat atát о lege administrate (14 august 1938)1 2, cät §i о lege electoral (9 mai 1939)3 care stabileau pe larg reglementärile in materie electoral.

Cercetätorii care pänä acum s-au oprit asupra sistemului electoral interbelic nu au incercat sá explice ín vreun fel de ce legiuitorul a introdus dupä Marea Unire, odatä cu votul universal §i obligativitatea executárii lui, iar pe de altá parte, de ce transilvänenii, in legea electoralä elaboratä de Consiliul Dirigent, nu au introdus acest principiu.

Dupä pärerea noasträ, in Vechiul Regat §i Basarabia, legiuitorul dänd un caracter imperativ sufragiului universal, a dórit ca aceastä reformé sä devinä о realitate. Mai precis, noul corp electoral, care aräta cu totul diferit comparativ cu cel antebelic datoritä inträrii in componenta lui a alegätorilor bärbati tärani, in majoritate analfabeti, sau avänd doar cuno§tinte elementare de scris §i citit, lipsiti deci de culturä politicä, trebuia educat, trebuia obi§nuit cu mecanismul §i procedura electoralä. Neparticiparea cetätenilor la treburile publice, prin exercitarea dreptului de vot, fäcea imposibilä functionarea sistemului politic democratic, iar legiuitorul de la 1918 a fost con§tient de acest lucru.

Conform recensämäntului efectuat in anul 1930, §tiinta de carte a populatiei Romäniei era diferentiatä, in functie de stadiul de dezvoltare socialeconomicä a provinciilor istorice. La nivelul intregii täri §tiau carte aproximativ 57 % din populatie. Pe provincii situatia aräta in felul urmätor: Banat - 72 %; Transilvania - 68,3 %; Bucovina - 65,7 %; Cri§ana-Maramure§ - 61,5 %; Muntenia -57,6 %; Moldova - 57 %; Dobrogea - 52,9 %; Oltenia - 49,5 %; Basarabia - 38,1 %4. Se poate observa cä procentul cel mai scäzut al §tiutorilor de carte se inregistra in provinciile Vechiului Regat §i Basarabia.

Acordarea dreptului de vot universal täranilor nu s-а datorat unui proces de maturizare politicä a acestei clase sociale, ci mai degrabä vointei clasei politice §i a Regelui Ferdinand. A insemnat, cu alte cuvinte, о reformä impusä “de sus”. In epocä s-au exprimat opinii, conform cärora täränimea nu a dus nici о luptä, n-a fäcut nici cel mai mic gest pentru a obtine dreptul de vot universal. “Dacé s-ar fi fäcut un plebiscit - aräta D. Dräghiceanu in 1922 - un plebiscit läsat absolut liber, färä nici un fei de propagandä pro sau contra, sunt convins cä majoritatea täränimii ar fi votat contra”5.

Acordarea dreptului de a participa la treburile publice era receptatä de cätre tärani drept “sarcini impuse de cätre stäpänire”. “Ei nu au pierdut incä - scria ziaristul Andrei Corteanu, in 1924 - amintirea situatiunei lor de iobagi §i ei

1 Ibidem, nr. 48 din 27 februarie 1938, p. 1109 §i urm.

2 Ibidem, nr. 187 din 14 august 1938.

3 Ibidem, nr. 106 din 27 mai 1939, p. 2951-2958.

4 Dr. S Manuilä, D. C. Georgescu, Populatia Romäniei, Bucure§ti, 1937, p. 36.

5 D. Dräghicescu, Partidé §i clase sociale, Tipográfia Reforma Socialä, Bucure§ti, 1922, p. 38; Vezi in acest sens §i: §tefan Zeletin, Neoliberalismul, Editia a lll-a, Ed. Scripta, Bucure§ti, 1992, p. 77; Nicolae lorga, Istoria contimporanä a Romäniei de la 1904 la 1930. Supt trei regi, Bucure§ti, 1932, p. 341.

288