Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2005)
Aurelia Diaconescu: Furcile de tors din colecţiile etnografice mureşene
198 AURELIA DIACONESCU florale liber desenate, ordonate in ghirlandä. О piesä este datatä 1896 §i poartä initialele Z.J. JM iar cealaltä este in 4 muchii cu aspect de lant cu zale ingemänate §i vopsitá ulterior, in ro§u, alb, bleumarin. Din punct de vedere al lungimii pieselor din colectie, ele sunt cuprinse intre 145-230 cm, 21 de piese au lungimea páná la 180 cm, iar 48 de furci sunt cuprinse íntre 181-233 cm, 3 dintre piesele din colectie au talpa pentru apásat cu piciorul in timpul torsului, 9 piese sunt cu aplicatie de culoare, 14 au inscriptie de nume, ani, initiale, localitäti. Dupá anii consemnati pe piese, vechimea lor este cuprinsá intre anii 1839-1926, excluzánd piesele contemporane achizitionate de la creatorul popular Emil Pralea, piese in care este evidentá continuarea unor procedee tehnice, motive ornamentale strávechi, elaborate sau integrate intr-un mod nou §i original ca §i refuzul aproape instinctiv al täranului román de a acoperi lemnul, dändu-i о caracteristicä generalä a artei populare romäne§ti - aerisirea. Furcile de tors achizitionate de A. Filimon au fost valorificate in expozitiile locale, nationale §i internationale realizate de fondatorul muzeului de-а lungul anilor. Prima expozitie a fost organizatä in anul 1921 in Palatul Cultural din Tárgu-Mure§ - Expozitia de artä popularä románeascá §i secuiascä -, о suitä de furci de tors a fost expusä la inaugurarea Muzeului de Arheologie §i Etnografie din Tg-Mure§ in anul 1934, in expozitiile prilejuite de manifestärile culturale din cadrul „Lunii Tärgu Mure§ului“ din anul 1936, Expozitia Tärg de la Bucure§ti din anul 1937 organizatä de Liga Nationale a femeilor Románé, iar dupä anul 1940 cänd Muzeul Etnografie §i-a inchis portile A. Filimon itinereazä in perioada 1941-1943 о expozitie de artä popularä romäneascä in Italia §i Germania unde i§i expune colectia personalä de furci de tors achizitionatä de Muzeul nostru in anul 1991. Inventarul expozitiei itinerate continea un numär de 60 de furci de tors ín scopul de a „oferi sträinätätii cea mai intuitivä dovadä a continuitätii noastre ca popor legat in special de spatiul geografic carpatic.“. ín Románia - tarä a codrilor odatä „de nepätruns “ din care s-а zämislit de-а lungul vremii о adeväratä „civilizatie a lemnului“ atentia cercetätorilor incä de la inceputul secolului al XlX-lea a fost atrasä mai ales de crestäturile in lemn - inciziile §i exciziile, care acopereau suprafata obiectelor din lemn ca о plasä finä de admirabile Ornamente geometrice, dältuite cu dragoste pe fiecare segment ornamentat. Folosind ca materie primä lemnul de ulm, paltin, frasin, corn, fag, nuc, mäini mäiestre au trudit la obtinerea numeroaselor piese de valoare care atrag atentia privitorilor, a§a cum nota directorul Werner Hoffman de la Muzeul de Artä modernä din Viena, in anul 1967 cu prilejul vizitéi la Muzeul tehnicii populare din Sibiu; „Instrumentele tehnicii populare sunt eie insele opere de artä“. Aceste obiecte sunt „pornite intr-un fei pe drumul artei“ íntálnirea fäcändu-se la mijlocul drumului pentru cä a§a cum aspectui „tehnologic se strävede in lucrärile sculptorilor, tot a§a virtutile estetice transpar la cele ale me§terilor tärani, fäuritori de unelte“. Se intámplá cu obiectele utilitare täräne§ti ceea ce demult observase Herbert Reed - „Intotdeauna intrun anumit moment din evolutia formei utilitare, utilitatea este depä§itä. Forma este perfectionatä de drágul ei in§i§i sau de drágul unei functiuni care nu este strict utilitarä“. §i furcile de tors aläturi de alte obiecte din gospodärie ne fac sä intelegem aceastä afirmatie. Dacä la alte popoare ineäreätura de „frumusete“
