Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2005)
Dorel Marc: Arhitectură populară în zona Mureşului Superior, Interferenţe privind evoluţia planimetriei, technicile constructive, ornamentica locuinţei
ARHITECTURÁ POPULARÁ ÍN ZÓNA MURE$ULUI SUPERIOR 131 De marginea scändurei traforate se atárna ín trecut jgheabul din lemn pentru drenarea apei de ploaie sau rezultatá din topirea zápezii, azi fiind ínlocuite cu jgeaburi ( ciotárne ) §i burlane din tablá zincatá, mai nou de aluniniu sau alamá, confectionate §i montate cu maré dibácie de me§te§ugarii rromi, care Tncä mai pästrezä §i azi „secretul" reu§itei lor; acestea, de asemenea, la unele case, prezintä о adeväratä dantelärie in tablä, dar uneori prin supraincärcare, alunecä in kitsch. ín general, secuii din aceastä zonä de contact cu majoritatea romänescä, au preferat decorarea tärnaturilor §i frontoanelor, a filigoriilor manifeständ insä mai putin interes pentru decorarea portilor care nu sunt atät de monumentale §i de bogát ornamentate precum in a§ezärile mai compacte locuite de ace§tia; din aceastä cauzä о serie de elemente arhitecturale interfereazä aici, fiind dificil sä atribui originea primarä a acestora. Dupä temelia cu prispä §i pereti , acoperi§ul formeazä a treia structurä constructivä, cél mai vechi , in patru ape , corespunzänd unor factori climatici locali, zqna fiind bogatä in precipitatii, §i se incadreazä unei tipologii arhaice. Inainte, invelitoarea acoperi§ului fixatä pe cäpriori era din §indrilä , numitä local „dranitä”, avänd initial dimensiuni mai mari, nete§ite ornamental , ulterior dranita devenind jnai redusä in dimensiuni §i te§itä ornamental sub forma „solzilor de pe§te”. in perioada relativ recentä, dranita a fost inlocuitä cu tigla , cea mai apreciatä fiind „tigla de Jimbolia”. Astäzi insä, ca proces regresiv din punct de vedere etnografic, intälnim invelitorile din azbociment sau tablä. Acoperi§urile, erau preväzute cu „luminätoare” ale podului care aveau §i rolul de evacuare a fumului (din podul in care se afuma carnea) cu efect in conservarea lemnului impotriva cariilor §i a altor insecte, in etapa premergätoare inältärii hornurilor, precum §i totodatä un rol estetic, acestea avänd un ancadrament ornamentat prin traforare cu motivul asemänätor „ciocärlanilor” de pe coama acoperi§ului sau cu alte elemente decorative preväzute in ansamblul constructiei, oferind integrarea intr-un cadru unitar arhitectural. §i in zona Ia care facem referire, decorul arhitecturii populare din lemn este de о mare sobrietate §i de о sensibilä elegantä pusä in valoare printr-un rafinat simt al proportiilor. Ca §i in alte spatii etno-culturale, constructiile rurale din lemn sunt opera unor mesteri locali specializati in lucräri de dulgherie, me§te§ug ce se mo§tenea din tatä in fiú. La secui, cei mai apreciafi mesteri sunt §i astäzi cei din comuna Remetea, care deseori erau cäutati pentru a construi §i in localitätiile din jur. ín satele románe§ti din Subcetate, Gäläuta§, Särma§, cätunele Toplitei, in Bilbor, Corbu, Tulghe§ §i in Defileul Toplita- Deda, me§terii erau localnici specializati in lucrul lemnului, sau existau deseori situatii in care familiile i§i ridicau singure casele; uneori casele erau inältate pänä la nivelul acoperi§ului chiar de gospodar, care era de cele mai multe ori dibaci in astfei de lucräri, cunoscänd practici traditionale privitoare Ia tehnica constructiilor, calitatea esentelor lemnoase, priceputi Ia alegerea materialului corespunzätor care se täia in perioade optime, respectändu-se cu strictete un anumit calendar traditional, ca §i-n alte zone etnografice ale tärii. Uneori casele erau ridicate pänä la nivelul acoperi§ului chiar de gospodar , care era de cele mai multe ori dibaci in astfei de lucräri, cunoscänd practici traditionale privitoare la tehnica constructiilor, calitatea esentelor lemnoase, priceputi la alegerea materialului corespunzätor care se täia in perioade optime, respectändu-se cu
