Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 26/3. (2000)
Pamfil Biliţiu: Miron Elie Cristea şi cultura populară
MIRON ELIE CRISTEA §1 CULTURA POPULARÄ 49 ursitä.42 43 Miron Cristea i§i revendicä un loc aparte printre pionieri muzeisticii etnografice. ín apelul pentru un muzeu istorico-etnografic romänesc la Sibiu el stipuleazä cu argumente multiple rosturile unei astfei de institutii. „Orice popor con§tiu, cu tendintä de a puné temelii tärii, viitorului säu §i a-§i asigura о dezvoltare sänätoasä a individualitätii sale etnice este dator a se cunoa§te pe sine din toate punctele de vedere. Faré acest puternic factor al cunoa§terii de sine sántem lipsiti de busola care sä índrepteze spre о tinta sigurä toate manifestatiunile vietii noastre publice. Multe §i variate sánt mijloacele publice pentru a ne cunoa§te §i íntre acestea un loc de frunte ocupä institutiunea culturalä muzeul istoric §i etnográfia1,43 Amintind cá ín acél an s-а terminat edificiul muzeului (1904) ceea ce constituia ín opinia lui „ínceputul pentru crearea unei institutiuni din cele mai importante“ considera cä a sosit timpul ca sä ne gändim §i la cuvenita inzestrare §i aranjare a acestei case“. Muzeul este conceput a sluji in „douä directiuni“, una rezervatä trecutului nostru, care in opinia lui reprezenta „un factor puternic pentru nutrirea spiritului national“, iar cealaltä preconiza ca prin ea sä se valorifice „tot ceea ce se referä la traiul patriarhal §i original al poporului nostru §i mai ales uneltele, sculele §i obiectele, care incep a dispärea fäcänd loc innoirilor influentate de civilizatiune, care sträbate in cele mai ascunse coituri ale vietii popoarelor“.44 ín privinta importantei unui astfei de muzeu convingerile sale sunt adänci. Un astfei de muzeu este considerat „adevärat altar pentru cultivarea traditiunilor nationale, un adevärat templu pentru conservarea urmelor despre vechiul trai §i despre stadiul cultural al pärintilor §i strämo§ilor no§tri“.45 Adept al disparitiei culturii populare ca urmare a factorilor de civilizatie el recomandä adunarea grabnicä a patrimoniului etnografic care sä fie conservat prin muzeu. „ín acest scop trebuie sä culegem, sä pästräm pänä mai e timp tot ceea ce este amenintat sä disparä pentru totdeauna. Necesitatea devine cu atät mai iminentä cu cät suntem expu§i mai multor influente sträine care iute corcesc traiul unui popor spre imitarea lucrurilor observate la sträini“.46 Rezultä cä evolutia culturii populare о puné §i pe seama influentelor sträine exercitate asupra ei, idee la modä in epocä dacä ne gändim la modul acut in care о ridica §i о altä pionierä а etnografiei romäne§ti Elena Pop Hossu-Longin in scrierile ei. Sectiunea etnograficä a muzeului era menitä a reprezenta in toatä complexitatea lui patrimoniul culturii populare materiale §i spirituale, a§a incät muzeul sä fie capabil sä prezinte „o ilustrativä icoanä etnograficä despre intreaga viatä actualä a poporului nostru in toti ramii de manifestatiune, scotind la ivealä acele note care caracterizeazä traiul specific al poporului romänesc, care formeazä chintesenta individualitätii etnice cu un cuvänt toate productele... mai marcante ale poporului §i manifestatiunile mai caracteristice ale cugetärii §i ale intregii sale vieti“. Muzeul era prin urmare destinat a fi о oglindä complexä a intregii vieti 42 Ibid. 43 Pagini dintr-o arhivä ineditä. Op. Cit., p. 399. 44 Ibid. 45 Op. cit., p. 400 46 Ibid.
