Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 26/3. (2000)
Eugen Mera: Toponimie românească din zona reghinului
TOPONIMIE ROMÄNEASCÄ DIN ZONA REGHINULUI 213 Monográfia onomasticä a localitätilor lbäne§ti-sat, Isticeu, gropi §i pietroasa din comuna lbäne§ti, jud. Mure§-lucrare de diplomä-1979). OR§OVA derivä din antroponimicul URS. Pentru a argumenta acest lucru vom face о paralelä cu denumirea ora§ului Or§ova. Denumirea ora§ului Or§ova sau Ru§ava (de längä Dunäre) este in limba maghiarä Orsóvá §i in limba germanä Orschova, ceea ce ne aratä cä nici maghiarii §i nici germanii nu au tradus denumirea romäneascä de Or§ova (identic cu Ursua, dupä cum vom vedea). Anticipänd, vom aräta cä maghiarii au Tncercat sä traducä denumirea satului Or§ova in „bot de deal cu sare“, dar aceastä traducere, ca §i ceea a Gurghiului de „rostogolire a pietrelor“, sunt doar ni§te „explicatii" puerile. Pentru a nu mai recurge la documente, vom reda din Coriolan Suciu, Dictionar istoric al localitätilor din transilvania, vol.ll, Ed. Acad.R:S:R: Bucure§ti, 1968, p.20, denumirile ora§ului Or§ova: numirea dacoromanä a fost de dierna, zerna, tsierna, Tierna. Ora§ul este atestat documentar in anul 1349 sub denumirea de Vrsoua (v se cite§te tv-п.п.), sau Orsuua( se observä inlocuirea lui ucu o§i a literei оси tv-п.п.), in 1351 castellanus de Orsva, in 1387 castrum nostrum (regis)Orsva, 1396 sub castro Orswe, 1419 Orswa, 1427 prope Orsuam, 1440 Orsaua, 1452 Orosya, 1481 Orseva, 1501 arx Orsoua,.1689 Hersova, 1808 oppidum Orsovafs.n.), Alt-Orschova, Rushava, in 1829 vetus Orsova, О Orsóvá, Rushava, in 1840 O-Orsova. Satui Or§ova, din comuna Gurghiu, jud Mure§, este atestat documentar abia in anul 1453 (a§adar, dupä 104 ani) sub denumirea de Orsova. In anul 1644 apare sub denumirea de Orsoua, ín 1689 Orsova{denumirea ora§ului apare abia in anul 1808), in 1750 Ursova, 1824 Ursua, Ur§ua(s.n.), 1850 Rusava (denumire identicä cu cea a ora§ului din 1808 -n.n.), in 1854 Orsova, Ru§ava. loprgu iordan, in Toponimia romäneascä,Ed. Acad. R:S:R:, Bucure^ti, 1963, p. 473, aratä cä toponimicele terminate in sufixul -ova sunt de origine slavä, dar „existä totu§i destule nume topice de acest gen formate de la teme neslave". Faptul nu se poate explica decät admitänd о simbiozä slavo-romänä, in perioada de formare a poporului nostru. „Sub raport strict lingvistic, aceasta inseamnä bilingvism: in anumite tinuturi ale teritoriului actualmente romänesc, populatia era amestecatä §i vorbea curent atät romäne§te, cät §i graiurile slave corespunzätoare“. Credem cä in cazul denumirii localitätii Or§ova=Ur§ua, téma este numele Urs (care poate fi un antroponimic, ca §i in cazul altor localitäti de pe Valea Gurghiului) §i sufixul de origine slavä -ova. ín denumirile arhaice и era inlocuit cu о (ex. Rosia=Rusia; Ursoaie=Orsoaia in jud. Galati; Osoia=Usoiu §.a.., vezi §i lorgu iordan, op. cit. Existenta simbiozei slavo- románé se observä §i di faptul cä denumirea localitätii Or§ova va fi §i Ru§ava sau Rusava, amintind pe slavii a§ezati aici. Ibäne§ti, 17 ianuarie 1988
