Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 26/2. (2000)
Arheologie
92 MIHAI BLÄJAN, WILHELM THEISS drumului care sträbätänd ora§ul antic colonia nova Apulensis, venea dinspre Parto? §i se indrepta spre Brucla (Aiud)12. Patul de pietri§ este a§ezat direct peste humusul antic preroman §i a fost surprins pe lätimea de 3,65 m, avänd jumätatea sud-vesticä afectatä de §antul recent al unor conducte de apä §i de gaz metán. Structura stratului de balast constä spre bazä dintr-o depunere subtire de nisip fin, (circa 0,05-0,07 m), de culoare gälbuie, care constituie patul elastic al constructiei, Tntrerupt, pe locuri, de-а lungul axului longitudinal. Stratui superior, de culoare galben-ruginie, este constituit din granule mid §i mijlocii §i reprezintä un balast bine compactat, cu grosimea de 0,08-0,28 m, care acoperä toatä lätimea fä§iei drumului Deasupra primei amenajäri a constructiei rutiere, reprezentatä, de stratui de balast galben-feruginos, de grosime constantä pe tot traseul sectionat, constatäm, in profilul din coltul de nord al peretelui gropii, existenta a zece lentile de pietri§ Tnnämolit cu un lut argilos negru-cenu§iu, groase de 0,07-0,13 m. Aceste strate succesive, a cäror grosime totalä este de 0,75 m in axul drumului, se prelungesc spre marginea nord-esticä in plan inclinat §i reprezintä fazele de consolidare a cäii rutiere de-а lungul veacurilor. Ultima lentilä a drumului este suprapusä de un strat de argilä galbenä, gros de 0,55-0,60 m, care se subtiazä treptat spre nord-vest §i provine din §antul säpat pe latura nord-esticä a fortificatiei austriece in prima jumätate a veacului al XVIII-lea. In sectiunea transversalä, drumul are un profil bombát §i atinge grosimea de 0,30-0,35 m, iar marginile se subtiazä treptat pänä cänd lentila de balast se pierde inecatä in pämäntul cenu§iu-negricios. Drumul inclinat spre SSE se distinge pregnant deasupra humusului preroman la baza depunerilor arheologice ulterioare, sub forma unui strat compact de balast. Grosimea totalä a cäii rutiere §i a depunerilor rezultate prin consolidäri succesive este cuprinsä intre 0,80-1,15 m. Stratui de balast semnalat in peretele de nord-est al gropii de fundatie a blocului D 4 marcheazä, jumätatea esticä a drumului roman. ín coltul de VSV al gropii, calea rutierä este sectionatä §i distrusä de un bordei cu conturul neprecizat, dar care se dateazä in secolul al XVI-lea pe baza unorfragmente de cahle ornamentate. ín peretele de nord s-а conturat, la 14,50 m, о stradä secundarä cu axul longitudinal perpendicular pe drumul principal. Profilul vertical al peretelui cuprinde о succesiune de straturi arheologice §i ürme de locuire din epoci diferite. La baza semnaläm stratui de pämänt negru §i humusul vegetal cu fragmente ceramice §i oase de animale din epoca bronzului (cultura Schneckenberg). Urmeazä depunerile de locuire din epoca romanä conturate sub forma unei lentile cu resturi arse, asociate cu pämänt negru, bucäti de cärbune, §i pigmenti de pämänt ars, (0,06 m) lungä de 1,60 m. Din acest strat, aflat la capätul de sud-vest, provin fundul patrulater al unui vas de sticlä, un cui din fier §i fragmente ceramice (chiupuri, castroane, amfore, tigle romane etc.). 12 La cercetarea drumului principal §i a sträzilor secundare au participat autorii acestui studiu §i ing. geolog Paul Vasile Préda. Descoperirile au fost mentionate prima datä Tn articolul Sträzi §1 dmrnuri antice la Alba lulla - un nou argument al strävechimli romänilor in Transilvania, Tn ziarul Unirea, anul XXI, nr. 5315 din 9 iulie 1988, sub semnätura celor trei colaboratori.
