Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 26/2. (2000)
Note
DESPRE SIGILIILE BRESLEI CIZMARILOR 379 breasla cizmarilor §i a täbäcarilor din Tärgu-Mure§ (VASARHEU VARGA MESTEREK PECZE 1623). La prima jumätate a secolului al XVII-lea, odatä cu revigorarea economiei cauzatä de cönditiile relativei stabilitati economice §i politice din vremea principilor Gabriel Bethlen §i Gheorghe Rákóczi, cre§te numärul me§terilor ocupati in prelucrarea pieilor, se creeazä cönditiile separärii breslei pe bran§e §i formarea breslei cizmarilor, ca breaslä de sine stätätoare. Noua organizatie me§te§ugäreascä ?§i obtine privilegiile §i statutul de functionare in anul 1629 de la principele Gabriel Bethlen. Statutul, Tntärit apói ín anul 1651 §i de cátre principele Gheorghe Rákóczi, va sta la baza functionarii noii bresle timp de aproximativ douä secole §i jumätate, pänä ín 1872, cänd breasla cizmarilor din Tárgu-Mure§, prin votul unanim al membrilor, la adunarea generalá din 30 iunie 1872, hotáre§te transformarea breslei ín asociatie industrial a cizmarilor din Tárgu-Mure§. Sigiliul, intrat recent ín colectia Muzeului judetean Mure§, §i considerat timp índelungat pierdut de cátre speciali§ti11, surprinde tocmai procesul de separare a celor douä bresle, marcheazá momentul na§terii breslei cizmarilor din Tárgu-Mure§, ca breasla de sine stätätoare. Noul sigiliu introduce ín iconografia sa cizma, ca simbol dominant al noii organizatii, dar pästreazä unelte caracteristice procesului de prelucrare al pielii: cutitul de rihtuit, prezent §i in cazul sigiliului vechi. 11 ín anul 1832 breasla cizmarilor din Tärgu-Mure§ a inventariat toate bunurile existente la data respectivä in posesia breslei, creänd un registru ad-hoc pentru acestea. Pozitia din inventarul mentionat este ultima mentiune despre existenta sigiliului studiat. Cf. Fodor István, Krónikás füzetek, A céhek világából. Editura Marosmenti Élet, 1938. p. 70.
