Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 25. (1996)
II. Istorie
N.SULICÄ - UN CÄRTURAR ERUDIT 401 cianä: prima, de tip „descriptiv, pozitivist, apäsänd pe izvoarele externe ale literaturii“, a doua, de tip „explicativ, disociativ, relevänd dependenta dialectica dintre sursä §i receptor", ín acele studii fiind evidente liniile directoare ale §colii comparatiste moderne. Lucrärile lui N.Sulicä, clasificate in prima fazä, „adunä un materiale bogát §i inedit, constituind un punct de plecare fertiI §i controversat de cercetarea ulterioarä“, sesizänd „pentru prima datä in exegeza eminescianä, in perspectiva monograficä aria §i adäncimea relatiilor poetului nostru cu antichitatea“. §i mai departe -scrie acela§i- „chiar dacä ulterior au fost infirmate unele identificäri de izvoare sau unele judecäti de valoare, chiar dacä spiritul encomiastic sau stängäciile didactice trädeazä lipsa unei metode de cercetare riguroasä, investigabile acestui filolog clasic reprezintä о treaptä notabilä pentru intocmirea unei monografii a receptärii antichitätii in creatia eminescianä“. Nicolae Sulicä avea о pregätire de specialitate deosebitä, fiind socotit, in epocä, unul dintre marii latini§ti ai Transilvaniei. Cuno§tea foarte bine limba latinä, о vorbea §i о scria ca ре о limbä uzualä31. Fiind preocupat incä din tinerete de poezia eminescianä, a incercat sä-i gäseascä nu numai similitudini in cultura clasicä, ci §i echivalente in limba latinä. Poate cä intuise importanta unor atari traduced in spiritui celor spuse, mai tärziu, de D.Murära§u, care vedea transpunerea versului eminescian in limba strämo§ilor romani múlt mai potrivitä decät in oricare limbä. §i aceasta pentru cä limba latinä, prin lipsa ritmei, „oferä un larg camp de respiratie liberä“, cu aplecare asupra fondului ideatic §i a ritmului interior, avänd la indemänä §i „o mäsurä §i un accent care sunt §i ale limbii romäne §i, färä sä se neglijeze intonatia naturalä a cuvintelor, se pot forma grupuri de trohei, iambi, dactili, anape§ti, amfibrahi“32. Meritul de deschizätor de drumuri in transpunerea versului eminescian in limba latinä revine acestui „entuziast filolatin“. El a initiat pe längä revistele §colare indemnul (1924-1927), scoasä de elevii Liceului „Al.Papiu Marian”, §i £o/'m/7 (1925-1929), publicatie a Liceului 31 Dupä märturiile lui Marius Sulicä, de mai multe ori, la Cluj ori la Tírgu-Mure§, a rostit discursuri libere ín latine§te. intr-o consemnare din epocä se scrie: „Adänc mi§cat, a räspuns delegatului clujenilor, intr-o lungä §i elegantä latineascä purä, prefectul distins al bra§ovenilor din Tirgu-Mure§. Dl. Nicolae Sulicä, iubitul profesor al celor 40 de generatii, supranumit “Baciul", §i “Pater"’, era pre§edintele Societätii profesorilor bragoveni”. 32 Eminescu in limba latinä, In Caietele Mihai Eminescu, III, Bucure§ti, 1975, p.72-73.
