Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 25. (1996)
II. Istorie
CONSCRIEREA BUNURILOR NOBILIARE ALE CURIEI DIN SATUL CHINARI ALEXANDRU CÍMPEANU Localitatea Chinari este о a§ezare foarte veche, satui de origine nu-§i avea pozitia pe locul unde se gase§te azi, ci undeva pe maiul stäng al Mure§ului in locul numit Oroszviz sau Orószfűz. De acolo, din cauza deselor inundatii, locuitorii au fost nevoiti sä päräseascä aceastä pozitie §i sä caute un loc mai inait, pe maiul drept al Mure§ului. Aici era, §i este §i azi, о terasä aluvionarä favorabilä construirii de locuinte, mai inaltä cu cätiva metri ca §i intinderea de pämänt de pe maiul stäng ce se extinde pänä departe spre localitätile Ernei §i Singeorzul de Mure§. Terasa aluvionarä de pe malul drept al Mure§ului este protejatä, ca de un zid, de dealul din partea vesticä a satului, deal pe care s-a construit о cetate cu rol strategic incä pe vremea cnezatelor §i voievodatelor transilvane1. Cea mai veche atestare documentarä a localitätii Chinari este cea din 1319, in care satui e amintit cu denumirea de Pynar2. in 1493, intr-un alt document, emis de regele Ungariei Vladislav, о danie fäcutä lui Medgyes Bálint, ín care printre satele däruite e amintit §i satui Pinard3. incä nu pot sä mä pronunt asupra originii acestui cuvänt pynár, pinard, de unde derivä, dacä este luat de la numele unui nobil de pämänt sau dupä un obicei. Existä un cuvänt latin pinarii ce i§i are originea de la о veche familie romanä consacratä cultului lui Hercule4. Este cuväntul pynárd, de origine latiné, sau poartä in sine limba unui popor migrator? Voi incerca in viitor sä stabilesc originea acestui nume. incepänd cu secolul XVIII, vechea denumire este inlocuitä in documente cu una nouä, luatä de la cetatea a§ezatä pe dämbul de deasupra satului, Várhegy -ceea ce inseamnä Dealul Cetätii. 1 Orbán Balázs, A Székelyföld leirása, Cluj, 1868, vol.lll, p.190. 2 Coriolan Suciu, Dictionarul istorlc al localitätilor din Transilvania, Vol l, Bucure§ti, 1967, p.142 3 Orbán Balázs, op.cit., p.190. 4 G.Gutu, Dictionar latin-román, Bucure§ti, 1983, p.916.
