Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 23-24. (1994)
II. Istorie
STICLÄRIE TRANSILVÄNEANÄ DIN SECOLELE XVII - XIX ÍN COLECTIA MUZEULUI DIN TÄRGU - MURE? BÓNIS JOHANNA I. DIN ISTORIA GLÄJÄRIILORTRANSILVANENE - SEC. XVII - XIX Cu aplicatii multiple Tn viata de toate zilele - Tn construct», Tn medicinä, fizicä, chimie - sticla a primit, Tn cei aproape cinci mii de ani de existentä, un rol deosebit. Spiritui creator al omului, folosind proprietötile deosebite ale sticlei, ca: plasticitatea, posibilitätile de colorare, refractiunea, rezonan|a sonorä, transparenja, precum si posibilitätile de prelucrare la cald si la rece, au fäcut din sticlä materia primä a unei ramuri artistice aparte: arta sticläriei. Tn Transilvania sticläria, ca artä si mestesug, poartä notele aparte ale unor tehnologii, curente artistice si habitusuri prezente Tn egalä mäsurä Tn Bavaria §i Boemia, Italia si Moravia, Polonia $i Ungaria. Tripla lor legäturä cu atelierele europene, marcatä prin prezenta tehnologiilor aduse de mesterii Italiei de Nord, Boemiei, sau Moraviei, prin universalitatea notelor de stil ale renasterii, barocului sau cel al secesionului si prin aceeasi cerinjä a pie|ii, a vietii cotidiene, valabilä atät la Milano, cät si la Bra§ov, gläjäriile transilvänene au Tnsemnat extinderea, pänä Tn aceste tinuturi, a universului de valori, notat printr-un singur cuvänt: Occident. Desi integratä organic Tn universul civilizafiei europene, arta sticläriei transilvänene pästreazä un echilibru armonios Tntre universalitate §i caracterul local. Prelucrarea formelor si tehnicilor de ornamentare Tntälnite Tn ceramicd popularä transilväneanä, aporitia unor tipuri de produse Tntälnite doar Tn patrimoniul de produse ale argintarilor transilväneni, sau chiar preluarea unor ilustre blazoane transilvänene drept ornament al unor piese realizate cu deosebitä mäiestrie artisticä accentueazä, odatä Tn plus, armonia Tntre acea universalitate $i specificul individualizator local. Produs artificial, sticla are ca materie de bazä bioxidul de siliciu (Si 02), adicä nisip, cuart sau cremene, la care se adaugä fondantul, de obicei alcdlii $i un stabilizator, de obicei var. Aceste componente, Tn proportii bine definite, Tn cuptoare speciale, la temperaturi de peste 1400° C, fuzioneazä. Tn funcfie de fondantul (componentul ce dä caracteristicile specifice sticlei) secole de-a rändul s-au obtinut, concomitent, douä tipuri
