Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
I. Arheologie
88 SERGIU HAIMOVICI 2 Tabelul I Frecventa pe fragmente si indivizi prezumati a speciilör gäsite in castrul roman de la Brincovenesti Indivizi Fragmente Speeia o/„ ahs abs • " .aDS\ % ____________________________________ JN JN_______'* Bos taurus 64 4706 7 29,17 Sus scrofa dojmesticus 27 19,85 6 29,17 Ovicaprinae (Ovis et Capra) 21 15,44 5 25,00 Equus caballus 23 16,91 5 20,83 Asinus domesticus 1 0,74 1 4,17 __________________ Total 136 cä vitele de la Brincovenesti erau de talie micä §i medie, gäsindu-se totodatä ?i un corn fragmentar, foarte gracil, ce apartinuse unui individ femel de tip „brachyceros“. Asadar apare evident cä militarii din castru sacrificau taurine mai masive, provenind de la un tip ameliorat, adus din imperiu, dar concomitent foloseau si vitele mici tipice pentru populated dacicá1. Se poate ca ei sä se fi ocupat chiar de ameliorarea rasialá a taurinelor pe care le cre§teau, ducind astfel cu timpul la marirea taliei vitelor autohtone, asa cum s-а íntimplat $i ín alte regiuni ale imperiului. Din cei ?apte indivizi prezumati, doar unul pare sä fi fost incá tinär (dupä un metacarp gracil a cärui epifizá inferioará este desprinsá). Toti dintii disparati gäsiti sint definitivi, avind insä ccl mult о erodare mijlocie. Un fragment de radius, cu disc de creatore incä vizibil la epifiza distalä, cit §i un rest de femur cu aceeasi situatie, ar aräta indivizi cel putin adulti. Apare evident cä militarii din castru sacrificau taurinele, in general, dupä ce atinseserä maturitatea, dar totusi in perioada de maximum de eficientä economicä, cäci nu s-au gasit resturi provenite de la bätrini. Preluau ei vitele de la populatia din zonä (acest lucru ar fi poate valabil mai ales pentru indivizii de talie micä) pentru a le sacrifica, sau cresteau ei in$isi taurinele pentru scopuri utilitare. pe care apói le foloseau, la nevoie si ca producätoare de carne ? La aceastä intrebare, cit si in ceca ce prive$te raportul dintre sexe si eventuala prezentä a castratilor, nu putem da vreo precizare, dat fiind cantita*ea micä de material si lipsa unor resturi cu caractere semnificative. Porcinele se situeazä, am putea spune, pe locul al doilea, dar trebuie avutä in vedere nu numai frecventa ca atare, ci $i talia specifica. Este 3. In lucrarea de la nota 1, la tabelul nr. 6 este trecut un metacarp de taurin cu о lungime de 135 mm; eredem cä este о gresealä de tipar, cäci daeä am calcula talia dupä dimensiunile acestui os, ea ar atinge doar inältimea unui ciine mare. 4. Sergiu Haimovici, L'élevage et la chasse csez les nctn-daces, Dornestikationsforschung und Geschichte der Haustiere, Akad. Kiadó, Budapesta, 1973, p. 258.
