Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
I. Arheologie
72 MIHAI BRUDIU, LUCRETIA BRUDIU 4 a asigura о incercuire completä a forfelor dace au atacat Dacia concomitent din mai multe direc^ii: prin Banat, pe väile Jiului si Oltului si, poate, ehiar prin sudul Moldovei si räsäritul Transilvaniei“. In lucrarea Epoca lui Traian, Eugen Cizek aratä cä: „este posibil ca о а §asea coloanä, dupä ce inaintase pe Valea Siretului sä fi pätruns in Transilvania printr-unul din pasurile Carpatilor orientali“.18 Acelasi autor mai concluzioneazä: „Observäm cä cercetätorii se férése sä precizeze numärul directiilor de atac. Dar din considerable lor am incercat sä dezlegäm о concluzie. In ceea ce priveste a sasea coloanä, cercctarile arheologice din Moldova centralä admit cä romanii au inaintat pinä la Fiatra Neam^ unde au distrus cetatea de la Bitca Doamnei“.19 Desigur cä amplasarea acfiunilor militare románé din zona est-carpaticä nu puteau sä aibä un caracter mai dar pinä la efectuarea cercetärilor de la fortificatia dacicä de lingä Piatra Neamt-Bitca Doamnei.20 Conducätorul cercetárilor de acolo a arätat cu aproape un sfert de secol In urmä cä: „cercetärile la cetatea dacicä de la Piatra Neamt dovedesc insä cä cucerirea lui Traian s-а efectuat pe un spatiu ce depä§ea teritoriul ocupat si organizat de romani in extremitatea sudicä a Moldovei. Aceastä ocupare a fost insä conditionatä numai de motivul de ordin strategic, pentru a puné capät oricärei incercäri de organizare a rezistentei din partea dacilor räsäriteni. Nu putem deocamdatä aprecia care a fost limita nordicä a acestui teritoriu cucerit“.21 Din cele prezentate pinä aici reiese cä in urma primului räzboi dacoroman. in cadrul cäruia avusese loc campania dacicä din iarna anului 102, in Dobrogea, Traian si-a dat seama cä este toemai acum momentul de a stringe trupul Daciei in deutele expansiunii romane, instalat, de fapt, in jurul ei incä din prima jumätate a secolului I, cind in anul 9 a fost constituitä provincia Pannonia, iar in anul 46, Imperiul se instaleazä definitiv in Dobrogea. De aceea, devenea de neconceput, atunci, reluarea ostilitätilor militare, färä a extinde frontul operatiunilor mai ales intr-o zonä de unde a venit atacul in iarna anului 102 asupra Dobrogei romane, si unde romanii aveau cunostmfä de sistemul de fortificatii dacice-Dacä mai adäugäm astäzi $i referirile la castellum roman, cu sant si val, descoperit in cartierul Dunärea-Galati, care a putut fi datat pe baza materialelor arheologice la inceputul secolului al II-lea — 105—106 — avem incä un jalon pe traseul spre latura esticä a Carpatilor, traseu pe care se gäsea, la Poiana (antica Piroboridava) subunitatea militarä din cohors I Hispanorum. In ceea ce prive§te capätul drumului care lega in antichitate Dobrogea cu interiorul arcului Carpatic, pe latura esticä a acestuia, avem astäzi mai multe informatu decit avea Vasile Párvan acum trei sferturi de se-18 Eugen Cizek, Epoca lui Traian, Bucure^ti, 1980, p. 293 $i urm. 19. Ibidem.
