Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
I. Arheologie
70 MIHAI BRUDIU, LUCRETIA BRUDIU 2 Dunäre. Ulterior, la ínceputul célúi de al doilea rázboi impotriva dacilor (anul 105), Decebal luind prizonier pe generálul Longinus, pune ca pre£ pentru eliberarea lui retrocedarea de cätre Traian a teritoriului pina la Dunäre, luat de cätre romani, in urma päcii din anul 1024. Prin urmare, granita teoreticä a statului dac era pe Dunäre, pinä la inceputul räzboiului din anul 101. Din informatiile lui Dio Cassius afläm cä in iarna anului 102, cind ostilitätile se calmeazä din cauza intemperiilor, Decebal declan$eazä un atac asupra Moesiei Inferior, impreunä cu al(i aliati. Atacul porne§te din estül Daciei, unde exista un potential militar, dacic, pe care íl cunoastem partial,5 6 astäzi, prin cercetärile arheologice, dar, asa cum vom vedea, era bine cunoscut romanilor. Datoritá acestei situatii — atacul asupra Dobregei romane din iarna anului 102, precum §i existenta unui potential militar in Carpatii räsäriteni — Traian foloseste, din punct de vedere strategic, о altä conceptie pentru räzboiul din 105—106. Astfel, incep pregätirile imediat dupä pacea din 102, cind Apollodor din Damasc construie§te podul de peste Dunäre, de la Drobeta, apói, dispune, in zona extracarpaticä, de-а lungul principalelor riuri, unitäti militare, cantonate in fortificari de pämint.8 9 In acest context se incadreazä §i castellum de pämint de la Galati, din cartierul Dunärea7, precum si existence unei subunitäfi militare din cohors I Hispanorum veterana quingenaria equitata, la Piroboridava (Poiana, com. Nicoresti, jud. Galati), dupä cum atestä papírul lui Hunt.8 О altä subunitate din aceea^i cohortä se aflä la Buridava, lingä Rimnicu Vilcea.“ Avind in vedere rezultatele cercetärilor arheologice si epigrafice recente10, acest papirus, care se aflä in prezent la British Museum, a fost datat cu precizie in anul 105, deci anul inceperii celui de al doilea räzboi daco-roman. Dacä ín prímül räzboi directiile de atac ale armatei romane au fost numai in sud-v:\ tul Daciei, in al doilea räzboi, Dacia a fost atacatä atit din vest, cít si din sud, precum si din est. De$i Gr- Florescu §i Ioana Bogdan Cätäniciu au exprimat un alt punct de vedere, anume cä incä din prímül rázboi romanii ar fi atacat Dacia §i prin pásul Oituz11, totu$i nu poate fi acceptat, atít pentru lipsa unor dovezi concrete, cit §i a incompatibilitätii cu atacul dacilor asupra 4. Izvoare privind istoria Romániei, I, Dio Cassius, Istoria romana, p. 691. 5. I. Glodariu, ActaMN, XIX, Cluj Napoca, 1982, p. 36; G. Ferenczi, I. Ferenczi, in SM, II, Tg.-Mure.?, 1967, p. 55; Géza Ferenczi $i István Ferenczi, in Crisia, Oradea, 1972, p. 60. 6. D. Tudor, Pelendava — Craiova pe columna lui Traian si ín epoca Imperiului roman, Craiova, 1980, róla 18, p. 14; Idem, Dacio NS., XXIII, 1979, p. 103. 7. M. Brudiu, in Danubius, X, Galati, 1981, p. 59—71. 8. Izvoare privind istoria Romániei, I, Registrul lui Hunt, p. 47. 9. Ibidem. 10. A. Rädulescu, M. Bárbulescu, in Dacia, NS., 1981, p. 356.
