Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
III. Etnografie – etnotoponimie
5 ETNOTOPONIMIA ROMANA 469 anii 70-44 i.e.n). 2. Spatiul daco-getilor (de la Burebista, pina la moartea lui Decebal, in anul 106 e.n.). 3. Spatiul colonizärii si romanizärii din nordul si sudul Dunärii (intre anii 106-271/275, adicá pina la retragerea armatei §i administrate! romane din Dacia, sub Aurelian, dar fára evacuarea completa a intregii populatu autohtone, apreciatä la cca. un miliőn locuitori). 4. Spatiul populatiei romanizate, din nordul $i sudul Dunärii (intre anii 271/275 si 896, cind cele sapte triburi maghiare "tree din Atelkuz, strábat Carpatii nord-estici si se stabilesc ín Cimpia Panonica unde persista о populate autohtonä romanizatä). Evident, pentru acest ultim spatiu §i interval istoric, cercetarea etnotoponimelor trebuie sä aibä in vedere existenta popoarelor migratoare si procesul de asimilare a slavilor stabiliti in nordul Dunärii. In categoria „etnotoponimelor vechi“ (inclusiv cele dispärute) repartizäm denumirile de locuri care provin din limba traco-dacilor si care s-au transpus („s-au tradus“) prin elemente fonetice-lexicale proprii limbii latiné asimilate in perioada romanizärii. Existä un „repertoriu ‘ de toponime „ . . care unele s-au pästrat pinä astäzi in limba romänä si constituie un argument foarte serios, aläturi de cele arheologicee, in favoarea continui táti populatiei romanizate nord-dunärene .. precum: Abrutus (Abrud, j. Alba); Albokensioi (Albac, j. Alba); Altina (Oltina, j. Ilfov); Bersovia (Berzovia, j. Caras-Severin); Beroe (Bäroi, j. Tulcea) ; Gabranus (Garvän, j. Tulcea) ; Galtis (Galtu,j. Alba) ; Dierna, Tierna( Cérna, j. Mehedinti) ; Carsium (Hirsova, j. Constanta) ; Ad Mediam (Mehadia, j. Caras-Severin) etc. Asezärile dacice de tip „dava“ s-au perpetuat si in perioada romanizärii Daciei, prin urmare „etnotoponimele romäne“ provin si se dezvoltä de atunci, paralel cu existenta neintreruptä a populatiei autohtone. S-au consemnat 58 a$ezäri de tip „dava“ §i cetät cu ziduri de piaträ, dar „cercetärile §i säpäturile fäcute, mai cu seamä in ultimele douä decenii, au dus la identificarea $i, de multe ori, la dezvelirea a numeroase a^ezäri intärite §i cetäti pe aria de locuire a daco-getilor. Cele mai multe dintre acestea isi incep existenta cu sigurantä inainte ca Burebista sä se fi situat in fruntea neamului säu. Dar, pe vremea lui, toate cunosc о dezvoltare deosebitä. Ele isi vor continua existenta si dupä ce firul vieti lui Burebista a fost curmat“8. Paralel cu asezärile de tip „dava“, s-au dezvoltat §i alte tipuri de a?ezäri, rurale. Cercetärile arheologice au identificat pe teritoriul provinciei Dacia .. peste 300 locuri cu urme de asezäri rurale (vicus, pagus); agro-pästore$ti, centre de olärie, cimitire §i grupe de morminte, precum si altele apartnind lucrätorilor din minele metalifere, carierele de piaträ sau ocnele de sare, vestigii care in mare parte apart in bästinasilor. ln genere, satele — dupä componenta populatiei — sint autohtone, populate de coloni^ti ?i mixte. Din prima 7. Ariton Vraciu, Limba daco-gefilor, Timi$oara, 1980, p. 174. 3. Ion Horapu Cri$an, Burebista si epoca sa, Bucure?ti, 1977, p. 291-292.
